Biserica de lemn din Grinties

Pentru că este un lăcaş de cult a cărui valoare este dată de pictura interioară, precum şi de cărţile de cult ce datează de câteva sute de ani!

 

Biserica de lemn din Grinţieş este un lăcaş de cult, declarat monument istoric, ce îşi începe existenţa în jurul anului 1793, fiind ridicat de ardelenii care s-au refugiat de politica religioasă şi naţionalistă a Imperiului Habsburgic, sub conducerea împărătesei Maria Tereza. 

 

În acest sens, în altar există un triptic scris şi pictat pe lemn de paltin din anul 1974, unde sunt menţionaţi cei care au ajutat la ridicarea bisericii, precum şi primul preot pe nume Grigorie, care a venit în acest loc împreună cu alte 17 familii din Ardeal. Mai apare numele şi unui al doilea preot pe nume Iacov. De asemenea, se mai spune că până la ridicarea bisericii slujbele s-au ţinut într-o casă.  

 

Biserica este ridicată din lemn de brad şi are un plan cruciform. Are patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul se află pe latura sudică, unde se face şi intrarea în biserică şi este închis. Tot deasupra pridvorului este ridicată şi turla-clopotniţă, care nu are galerie deschisă, ci două obloane de lemn. 

 

Pridvorul şi clopotniţa nu fost adăugate de la început, ci ulterior, în anul 1892, în cadrul unui proces de renovare. Cu această ocazie, biserica a fost căptuşită cu scândură de brad, aceasta fiind ridicată din bârne de lemn. Aceste evenimente sunt menţionate într-un pomelnic ctitoricesc, datat cu anul 1891. Şi interiorul bisericii este căptuşit cu scândură de brad.

 

Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete căptuşit, iar partea superioară a deschizăturii este arcuită. Tavanul de deasupra pronaosului şi naosului are câte o calotă sferică din opt laturi, care la bază se îmbină în formă de coadă de rândunică. Stranele credincioşilor sunt executate din lemn de paltin. 

 

Catapeteasma bisericii încă mai păstrează icoanele originale, realizate de Teodosie Zugravul, în ulei, pe lemn. Cele care se află într-o stare mai bună sunt icoanele împărăteşti, icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului, Duminica Tuturor Sfinţilor şi a Sfântului Ierarh Nicolae. 

 

Icoanele de pe uşile împărăteşti s-au păstrat şi ele în condiţii bune, însă datează din anul 1835. De mare valoare sunt şi cărţile de cult ce datează de la sfârşitul sec. al XVIII-lea- începutul sec. al XIX-lea, precum Cazania tipărită la Râmnic din 1781, Liturghierul din 1794, Evanghelistul din 1826 sau Liturghier din 1860.