Biserica de lemn din Goila

Biserica de lemn din Goila poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi a fost ridicată de locuitorii satului Goila, după anul 1750.  Biserica este de dimensiuni modeste şi are un plan dreptunghiular, cu trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Nu are pridvor sau prispă, intrarea făcându-se direct în pronaos. De-a lungul timpului, biserica nu a suferit modificări majore, păstrându-şi aspectul iniţial. Are altarul pentagonal, iar pereţii săi longitudinali sunt puţin retraşi spre interior. Acoperişul este din tablă şi uşor denivelat deasupra altarului în comparaţie cu coama acoperişului de deasupra navei. Acoperişul nu este sprijinit pe console, ci porneşte direct din cununa superioară a pereţilor de lemn.  

 

Turnul clopotniţă se ridică deasupra pronaosului şi nu are galerie deschisă, ci doar câte două ferestre mici cu partea superioară arcuită pe fiecare latura a sa. Turnul clopotniţă se termină într-un coif piramidal, în capătul său fiind amplasat un glob, şi apoi crucea.

 

 

Pereţii bisericii sunt puţin înclinaţi spre interior şi sunt acoperiţi cu un strat gros de ceamur, peste care s-au aplicat straturi de var. 

 

Biserica nu prezintă elemente decorative, în schimb pereţii interiori sunt împodobiţi cu icoane. În acest sens, există 14 icoane valoroase pictate pe sticlă de pictori iconari ai renumitei şcoli Nicula. Una, în mod aparte, iese în evidenţă, şi anume “Sfânta Troiţă”, care se mai găseşte doar la o biserică din Bihor, şi anume la biserica de lemn din Şebiş. Majoritatea acestor icoane datează din sec. al XVIII-lea.