Biserica de lemn din Colacu

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o frumoasă biserică din lemn, ce păstrează un iconostas vechi de aproape 200 de ani!

• Este în satul Colacu, comuna Fundu Moldovei, judeţ Suceava
• Construit în 1800
• Poartă Hramul „Sfântul Nicolae”
• Deschis turiștilor.

Pe malul stâng al râului Moldova, la drumul judeţean 175, se află o simplă biserică de lemn, împrejmuită de un gard de lemn specific regiunii Bucovinei…

• Cod monument Istoric: SV-II-a-A-05522
• Trasee amenajate: nu
• Ctitor: preotul protoiereu Gavril Ciupercovici (Ciupercă)
• Sărbătoare anuală: 6 decembrie

Biserica a fost ridicată în anul 1800 pe locul unei bisericuţe mai vechi şi în prezent se află într-o stare bună, fiind restaurată în mai multe rânduri. De la vehcea bisericuţă se mai păstrează iconostasul.

Este construită din bârne de brad, îmbinate în „coadă de rândunică” şi are o lungime de 17 m, lăţime de 9,5 m şi o înălţime de 12 metri. Este ridicată pe un oclu realizat din piatră de râu. Intrarea în curtea bisericii se face prin sud, trecându-se printr-o clopotniţă de lemn. Catapeteasma bisericii a fost pictată în anul 1818, dată inscripţionată pe icoana Maicii Domnului.

Ctitorul bisericii este preotul protoiereu Gavril Ciupercovici care a fost înmormântat în curtea bisericii şi pe a cărui cruce stă scris următorul text: „Aici odihnesc trupurile robilor lui Dumnezeu protopresviterul Gavril Ciupercovici cu vârsta vieții de 58 ani, au răposat la 1 iunie 1815 și a soției sale Elena, ce au răposat la 10 aprilie anul 1824 la 60 ani bătrână. Aceștia au fost ctitorii la această biserică. Veșnic răpaos lor.”
Biserica nu este tencuită pe interior şi nici pe exterior. Meşterii care s-au ocupat de ridicarea bisericii au fost Ioniţă şi Gheorghe Şalvariu.
În anul 2010, ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava şi este constituit din trei obiective:

– Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1800): cod LMI SV-II-m-A-05522.01,
– casa parohială (1800): cod LMI SV-II-m-A-05522.02  
– clopotniţa de lemn (1800): cod LMI SV-II-m-A-05522.03.

Biserica are un plan triconc cu abside pentagonale. Interiorul este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar.
Pridvorul este de formă pătrată şi larg, cu acoperiş care se înalţă până la nivelul acoperişului central. La origine, pridvorul a fost deschis, însă ulterior a fost închis cu scândură.
Pronaosul are formă dreptunghiulară, însă în partea de vest are formă poligonală, unde se află şi o fereastră. Trecerea din pronos în naos este marcată printr-un perete despărţitor din bârne, cu o deschidere largă şi frumos decorat.
Naosul are tot o formă dreptunghiulară, cu două abside pentagonale plasate simetric. Deasupra naosului se înalţă o turlă octogonală în care se află patru ferestre, în partea superioară încheindu-se în unghi. Alături de această turlă, care este şi cea mai mare, se mai află încă două, una dispusă deasupra pronaosului şi cealaltă deasupra altarului, care, de altfel sunt false.
Altarul are o absidă de formă pentagonală cu catapeteasmă dispusă avansat care formează în părţile laterale două nişe, diaconiconul şi proscomidiarul. Deasupra altarului se află o boltă octogonală, care este susţinută pe un contur poligonal înscris într-un pătrat.
De-a lungul timpului, biserica fost restaurată de mai multe ori, printre care menţionăm că în anul 1974, pe acoperiş a fost amplasată o învelitoare din draniţă, cu solzi tăiaţi în două flori, pentru ca în anul 1997 să fie schimbată cu o învelitoare din draniţă cu solzi tăiaţi în trei flori. Tot în acest an, casa străjeriţei a devenit muzeu.
În curtea bisericii se află crucea meşterului Ioniţă Şalvariu, precum şi a primarului oraşului Cernăuţi, dr. Traian Popovici (1892-1946), din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. De asemenea, se mai găsesc şi câteva pietre de mormânt din sec. al XIX-lea.   
În anul 1997, biserica este resfinţită de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor.