Biserica de lemn din Bogdan Voda

Biserica de lemn din localitatea Bogdan Vodă este un lăcaş de cult, ridicat în stilul bisericilor de lemn maramureşene şi înscris pe lista monumentelor istorice ale judeţului Maramureş. Biserica poartă hramul „Sfântul Nicolae” şi a fost ridicată în jurul anului 1718, pe locul unei biserici anterioare, care a pierit în flăcările incendiului provocat de tătari în anul 1717.  

 

Biserica se află în mijlocul vechiului cimitir al satului şi este ridicat din bârne cioplite, având un plan dreptunghiular, cu abisda altarului poligonală. Acoperişul cu dublă poală, are deasupra pronaosului un turn-clopotniţă, prevăzut cu un foişor deschis cu trei arcade pe fiecare parte, care se încheie cu un acoperiş, a cărui turlă ascuţită are baza octogonală. Foişorul are un parapet înfundat cu scânduri traforate. 

La exterior biserica nu are decoraţiuni exterioare, în afara motivului frânghiei care o înconjoară, motiv ce decorează şi ancadramentul uşii. Se pot observa şi nişte console în trepte egale ce sprijină acoperişul cu dublă poală. Interiorul bisericii este împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete, continuu în partea inferioară şi discontinuu în partea superioară. De-o parte şi de alta a portalului de trecere se află câte trei deschideri în arcadă cu grilaj din fier forjat. 

 

Biserica are multe ferestre, distribuite astfel: câte o ferestră mică pe fiecare latură a pronaosului, trei ferestre mari pe ambii pereţi ai naosului, la nivelul de jos, şi trei la nivelul superior, iar în altar încă trei. Pereţii interiori ai bisericii au fost pictaţi în anul 1754, la cererea ctitorului nobil Vasile Samplonţai (Săpânţanu), al cărui portret se păstrează în naosul bisericii. 

 

Pictura recreează unul dintre cele mai complete programe iconografice în stil bizantin din Maramureşul istoric, în care predominante sunt culorile roşu, albastru, alb, ocru, galben şi verzui. Pronaosul are o iconografie bogată, ce cuprinde scene din Vechiul Testament, precum şi pilde şi minuni, cu inscripţii atât în română, cât şi slavonă. Pereţii naosului sunt pictaţi cu scene din Episoadele Patimilor, scene precum „Spălarea picioarelor”, „Cina cea de taină” şi „Învierea lui Lazăr”. În naos apare şi o scenă mai puţin întâlnită, şi anume Fecioara Maria cu mâinile întinse spre părinţii ei, Ioachim şi Ana, de-o parte şi de alta aflându-se proorocii Isaia şi Ilie.

 

 

Pictura de pe bolta naosului este aproape ştearsă, din ea distingându-se doat capete de îngeri şi stele, în timp ce pe poalele bolţii sunt redate scene din Geneză şi scena „Lapidarea sfântului Ştefan”. 

 

Biserica adăposteşte un candelabru din lemn sculptat în formă de cruce şi pictat, ce datează din sec. al XVIII-lea. De asemenea, printre obiectele sale valoroase se mai numără un jilţ arhieresc din sec. al XVIII-lea, precum şi o colecţie de cărţi rare din sec. XVIII-XIX, ce provin din Ţara Românească şi Moldova.