Biserica de lemn din Aschileu Mic

Biserica de lemn din Aşchileu Mic este un lăcaş de cult ridicat în stilul bisericilor din nord-vestul Transilvaniei, declarată şi monument istoric al judeţului Cluj. Poartă hramul „Sfinţii Îngeri” şi îşi începe existenţa în anul 1801. 

 

Planul bisericii este sub formă de navă şi are o lungime de 13,5 m şi lăţime de 7 metri. Deasupra pronaosului se ridică turla bisericii, prevăzută cu galerie deschisă, ce se termină într-un coif alungit, înconjurat în cele patru colţuri ale bazei sale pătrate de patru turnuri mai mici. Are o înălţime de 20 de m. 

 

Biserica are prispă îngustă şi lungă, care continuă şi de-a lungul ambelor faţade laterale, intrarea făcându-se printr-o uşă frumos sculptată în lemn, operă a sculptorului Teodor Bârsan din Bârsana Maramureşului, deasupra căreia este sculptat anul ridicării. De-a lungul faţadelor laterale, se poate observa şi motivul funiei răsucite. Potrivit tradiţiei locale orale, prispa şi acoperişul din faţa intrării ar fi fost adăugate mai târziu, dar tot în anul 1801, când biserica a fost ridicată.  

 

 

Pictura bisericii este executată în anul 1806, an scrijelit în Sfântul Altar, sub geamul dinspre răsărit, alături de textul următor scris în litere chirilice: “Îngerilor s-au numit Hramul să-l păzească tot neamul și s-au zidit din znob prin credința și strădania bunilor + dintr-acest sat Așchileu în zilele Înălțatului și pururea polomnicului împărat Francisc Sfânta Pravoslavnică Episcopie Escelenței Sale Ioan Bob vlădicul Făgărașului și a toată Țara Ardealului subt protopopul Ioan Muntean din Jula preotul satului Antonia Kifor și s-au zugrăvit prin mine umilitul zugrav Ioan Pop din Unguraș 1806.”

 

Acoperişul este din şindrilă, cu două poale, de-a lungul timpului trecând prin mai multe lucrări de restaurare, 1955, 1977 şi 2003.