Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum se află pe strada Gabriel Bethlen nr. 1 din Alba Iulia. Este adăpostită într-o biserica trinitariană, în stil baroc, ridicată între anii 1719-1738, aspect ce îi atribuie bibliotecii o aură de unicitate. 

 

În sec. al XVIII-lea, clădirea bisericii a avut diverse destinaţii, fapt ce a dus şi la alterarea structurii arhitecturale. Între anii 1719-1884, a funcţionat ca biserică cu două turle, între anii 1786-1792, a fost utilizată drept depozit şi, ulterior, spital al armatei, iar între anii 1792-1798, ca observator şi bibliotecă, în anul 1792 fiind achiziţionată de episcopul Ignaţiu Batthyány. În prezent, clădirea figurează pe lista monumentelor istorice ale judeţului Alba. 

 

Numele bibliotecii Batthyaneum este legat de episcopul romano-catolic al Transilvaniei, Batthyány Ignác, savant, istoric şi pasionat de carte, ce provenea dintr-o familie de magnaţi maghiari. Cunoscut şi sub numele de Ignaţiu Batthyány (1741-1798), acesta a înfiinţat în data de 31 iulie 1798 un institut ştiinţific şi cultural, denumit Batthyneum, constituit dintr-un observator astronomic, tipografie şi bibliotecă. 

 

Observatorul a fost dotat cu aparatură de înaltă calitate şi performanţă din Anglia şi a funcţionat până în anul 1849, când a fost bombardat. Între timp, în anul 1840, a fost amenajată aici prima staţie meteorologică din ţară, care a funcţionat, cu întreruperi, până în anul 1955. După bombardare, observatorul astronomic rămâne nefuncţional, iar în anul 1912, este transformat într-un muzeu de arheologie şi artă sacră, 2, s-au pus aici bazele unui valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră.

 

 

În ceea ce priveşte tipografia, aici se tipăreau cărţi de ştiinţă, religie şi manuale. Biblioteca instituţiei a avut la bază colecţia particulară a episcopului Ignaţiu Batthyány, constituită din 18.000 de volume, care constau în cărţi manuscrise, tipărituri, incunabule. De asemenea, includea şi colecţii rare de numismatică, minerale şi scoici. Episcopul Ignaţiu Batthyány a contribuit la sporirea volumului de cărţi, precum şi a valorii bibliotecii, reuşind să achiziţioneze, în sec. al XVIII-lea, biblioteca arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii “Sfântul Iacob” din Levoča, care şi în prezent, reprezintă cele mai importante şi valoroase achiziţii din patrimoniul bibliotecii. 

 

Şi în sec. al XIX-lea şi prima parte a secolului următor, biblioteca a fost îmbogăţită în urma donaţiilor efectuate de episcopi, profesori de teologie şi demnitari din Transilvania. 

 

În prezent, biblioteca Batthyaneum adăposteşte şi cel mai mare număr de incunabule, ce datează începând din sec. al XV-lea şi care provin de la case de editură din 40 de oraşe din Europa, precum Veneţia, Milano, Roma, Nürnberg etc. Potrivit specialiştilor, biblioteca ar deţine aproximativ 80% din totalul de cărţi medievale occidentale manuscrise şi 70 % din totalul de incunabule existente pe teritoriul ţării noastre, ceea ce face ca patrimoniul bibliotecii să fie de o valoare inestimabilă.

 

Cele mai vechi incunabule ale bibliotecii sunt Opera lui Apuleius Lucius Madarensis tipărită la Roma (1469), Summa de casibus conscientiae a lui Astesanus de Ast (1466), Epistulae heroides de Ovidiu (1494), Opera lui Homer (1488, prima ediţie), Opera Graece de Aristotel, (1495-1498) în cinci volume, şi multe altele. Biblioteca adăposteşte şi arhivele Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia, care, de asemenea, sunt de mare valoare. 

 

Sala mare a bibliotecii, Aula Magna, este o adevărată minunăţie arhitecturală, în stil neoclasic si rococo, ce datează de la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea. În interiorul sălii se poate observa structurarea interioară a bisericii, altarul, nava şi corul. Mobilierul este pictat şi decorat cu motive în stil “Zopf”. Nu lipsesc nici coloanele şi capitelurile în trompe l’œil. 

 

Până în anul 1953, biblioteca a fost administrată de Episcopia romano-catolică din Alba Iulia. Începând cu anul 1962, devine filială a Bibliotecii Naţionale a României.