Arboretumul Sylva

• Este în Gurahont, Județ Arad
• Datare: 1965
• Trasee amenajate: da
• Bilet intrare: nu

Arboretumul Sylva este un parc dendrologic unicat în Europa şi se întinde pe moşia unui fost boier maghiar…

• Condiții de vizitare: oricând
• Acces cu: bicicleta/animale
• Altitudine: 165 m

Arboretumul Sylva îl găsim localizat pe malul stâng al Crişului Alb, de o parte şi de alta a Văii Honţişorului, aproape de vărsarea lui în Criş. Parcul este în localitatea Gurahonţ. Documentele descoperite vorbesc despre un parc şi despre plantări încă din 1750, iar între 1892-1989 exista clar un parc.

Dăinuirea speciilor în timp se datorează mai ales climatului continental moderat, cu influenţă mediteraneeană, cu veri calde, ierni blânde şi precipitaţii bogate. Solurile sunt de luncă, inundabile, în parte nisipoase, de provenienţă aluvionară.

La origini, teritoriul parcului aparţinea, la începutul secolului al XX-lea, lui Boros Beny, inginer, un boier maghiar, care deţinea şi mare parte din terenurile din împrejurimi. Casa lui frumoasă s-a păstrat la intrarea în parc, în ea aflându-se acum sediul parcului. Boierul şi-a amenajat grădina frumos şi a făcut sistem de irigaţii pe mare parte din teren. A adus multe flori, în special trandafiri, din ţări îndepărtate. A plantat arbori care nu se mai găsesc nicăieri în România. În mijlocul parcului a făcut o pescărie. Apoi, a mai cumpărat din terenurile din zonă pe care le-a înfrumuseţat imediat: pe văile apelor a plantat nuci, iar pe un deal, mai departe, a plantat o pădure de castani, care există şi astăzi. Cât timp a trăit bătrânul Beny, toată zona era o splendoare.

După moartea sa, fiul său a moştenit ţinuturile. Nu s-a îngrijit de grădină, situaţia financiară era din ce în ce mai proastă, aşa că până la urmă a vândut totul. În 1935, Statul Român cumpără terenurile şi casa. Mulţi arbori au fost apoi tăiaţi şi folosiţi în diferite scopuri. În micul castel a fost Camera agricolă, iar parcul a fost îngrijit cât de cât în continuare. În vremea comunismului, casa primeşte altă destinaţie, iar parcul rămâne în paragină mulţi ani.

Parcul a luat fiinţă oficial în 1965, când inginerul silvic Ştefan Eusebiu s-a ocupat de el. Eusebiu venea des aici şi a observat plantele rare, care în mod normal nu aveau cum să crească aici. A descoperit şi laurul de la Dosul Laurului, dar şi plantele rare de la Baltele. Apoi a făcut cerere să se ocupe de parc, iar cererea i-a fost aprobată de către autorităţi, care i-au dat şi fonduri. A împrejmuit 4,5 hectare în jurul lacului. El a amenajat partea din jurul lacului, unde mulţi copaci nu fuseseră tăiaţi. Dar a curăţat parcul de speciile comune, care crescuseră cât timp parcul fusese lăsat în uitare. A cules seminţe şi a regenerat o parte dintre specii. A făcut o pepiniera în interiorul parcului. A adus şi specii noi, din diferite zone din ţară şi din străinătate. În 1970, parcul primeşte numele de Arboretumul Sylva, moment în care aici se aflau aproximativ 600 de specii noi, majoritatea rare.

Mai târziu, parcul a fost extins cu încă 8,5 hectare (ajungând la 12 hectare) dar care astăzi au fost atribuite Ocolului Silvic, fiind lăsate din nou în paragină. Chiar şi aşa, astăzi, Arboretumul Sylva este cel mai mare parc din ţară în ceea ce priveşte numărul de specii.

Oficial, parcul se întinde pe o suprafaţă de 12,8 ha, însă doar o parte de 4,2 hectare este îngrijit şi întreţinut. În parc există specii de arbori şi arbuşti aduşi din toate colţurile lumii, ceea ce-l face unic în Europa. Printre speciile foarte rare, găsim: Phellodendron, Ginkgo, Taxus, Celtis, Colutea, Ruscus sau Seguoia.

Parcul, de o mare valoare ştiinţifică, se remarcă şi prin valoarea lui peisagistică, datorată nu numai speciilor, ci şi amenajării aşezării şi parcului. Defileul Crişului este mărginit de Munţii Codru Moma, într-o parte, şi de Munţii Zarandului, în cealaltă parte. În centrul parcului se află un lac, fosta pescărie, în care se oglindesc speciile autohtone şi exotice, bine dezvoltate.

Acces: comuna Gurahonţ, Arad