Biserica de lemn din Sartas

Biserica de lemn din Sartas este lăcaş de cult de dimensiuni modeste, a cărui valoare a fost recunoscută la nivel naţional, fiind declarată monument istoric. 

 

Biserica poartă hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” şi este ridicată în cimitirul satului, pe deal, în partea de nord-est a satului Sartăş. Nu se cunoaşte cu exacitate anul ridicării bisericii, neexistând nici pisania sa, însă potrivit picturii interioare, datată 1780, se presupune că ar fi fost construită înainte de acest an. 

 

Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroşată, poligonală cu cinci laturi şi este ridicată pe un soclu din piatră de râu. Lăcaşul nu are pridvor, interiorul fiind împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Biserica, ridicată din lemn, are pereţii exteriori îmbrăcaţi cu scânduri, ca măsură de protecţie împotriva intemperiilor. Deasupra pronaosului se ridică turnul-clopotniţă, prevăzută cu un foişor în console, cu galerie deschisă, acoperită de o fleşă. Accesul în turnul clopotniţă se face din exterior, pe o scară din lemn situată în partea stângă a intrării în biserică.

 

Aspectul actual al bisericii nu este cel iniţial, de-a lungul timpului trecând printr-o serie de modificări şi renovări, care au constat în mărirea părţii de vest înainte de anul 1827 şi preşungirea streşinii cu 1,30 m. Naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, ca şi altarul, însă în cazul celei dintâi este uşor retrasă de la linia pereţilor. Interiorul bisericii este pictat în stilul postbrâncovenesc şi este realizată în două etape. 

 

 

Pictura naosului este cea mai veche, fiind pictată în anul 1780 de către zugravii Gheorghe sin Iacovici, Ciungar Toader şi Daniil Telea, după cum spune inscripţia de deasupra uşii dintre naos şi pronaos „Zugrăvitu-s-au această biserică în anul 1780, luna lui noiembrie 7 zile și s-au plătit meșterilor din cheltuiala Sfintei biserici din iclejie. De Gheorghe sin Iacovici zugrav i Ciungar Toader i Daniil Telea, 1780”. 

Şi tâmpla bisericii poartă semnătura acestora. În ceea ce priveşte icoanele împărăteşti care îi reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul Isus, Pantocrator, Sfântul Nicolae, au fost realitzate în anul 1782 şi Pogorârea Duhului Sfânt, în anul 1783, acestea poartă semnătura zugravului Gheorghe sin Iacovici. 

 

Pictarea absidei altarului face parte din a doua etapă, fiind realizată în anul 1826, precum şi a pronaosului, realizată în anul 1827, însă de data aceasta de pictorii Nicolaie Cuc şi Nicolaie Ciungar.