Transfăgărăşan

Transfăgărăşan sau DN7C începe în comuna Bascov (judeţul Argeş), trece pe lângă Curtea de Argeş, pe la Barajul Vidraru, apoi Bâlea Lac şi se termină aproape de conuna Cârţişoara. Are o lungime totală de 151 de kilometri.

 

Traversând Meridionalii, Transfăgărăşanul atinge o altitudine maximă de 2.042 metri, lângă Lacul Bâlea. Transfăgărășanul este situat pe locul al doilea ca altitudine în România după șoseaua Transalpina (DN67C), cu 2.145 m, din Munții Parâng.

 

Primul segment al drumului trece prin  fața hidrocentralei de la Vidraru, din masivul Cetăţuia, îndreptându-se spre Cetatea Poenari. Drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte ajungând pe Barajul Vidraru, apoi urmează linia lungului lac Vidraru. Drumul începe să urce în serpentine, trecând pe la Cascada Capra, până la partea sudică al tunelului de la Capra la Bâlea Lac. Tunelul este lung de 887 m şi străbate culmile Munților Făgăraș. Tunelul este cel mai lung din România, are o înălțime de 4,4 m şi o lăţime de 6 m lățime; iluminat, dar neaerisit.

 

 

Ajuns la Bâlea, drumul trece prin rezervația naturală Golul Alpin și Lacul glaciar Bâlea. De aici, Transfăgărăşanul coboară în serpentine periculoase spre Cascada Bâlea, o cădere de apă în trepte de 68 de metri,  cea mai mare de acest fel în România. Se află la altitudinea de aproximativ 1.230 metri. Acest sector, între lac şi cascadă, de 13 km, este cel mai spectaculos. De la Bâlea cascadă până la intersecţia cu DN1, mai sunt 21 km.

 

Transfăgărășanul a fost construit între anii 1969 şi 1974, în timpul lui Nicolae Ceaușescu. El a vrut să asigure un drum strategic peste munți, după invazia Cehoslovaciei din 1968. În realitate, planurile acestui drum existau încă din 1960. La această idee s-a revenit după construrea Barajului Vidraru. În 1971, Ceauşescu s-a gândit să lăţească drumul, proiectat iniţial cu o singură bandă, pentru a face o mare staţiune turistică în munţi. Însă ideea staţiunii a fost abandonată din lipsă de fonduri.

 

 

Inaugurarea a avut  loc în data de 20 septembrie 1974, în prezenţa lui Ceauşescu. La drum s-a lucrat din greu, costând viaţa multor soldaţi şi muncitori, probabil sute. Are 830 podețe, 27 viaducte. Pentru a-i face loc, muncitorii au dislocat trei milioane de tone de rocă, cu 6.500 de tone de dinamită. Numai pentru tunelul Capra – Bâlea au fost excavaţi peste 41.000 metri cubi de rocă. În cifre, drumul este făcut din 3.573 de tone de ciment, 89 de tone oţel beton, 24.000 de ancore, 129 de tone de plase sudate, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 de metri liniari de ţeava, 50 de tone confecţii metalice, 6.900 metrii cubi de nisip, 6.000 metrii cubi de pietriş, 3.000 de tone cribluri.

 

Pe traseu există şi două monumente: Poarta Geniştilor (coata 1200) şi Poarta Întâlnirii (cota 1600).

 

 

Zona montană înaltă este închisă circulaţiei pe tot parcursul iernii. De la 1 noiembrie până în 30 iunie (sectorul cuprins între kilometrul 104 de la Piscu Negru și kilometrul 130 la cabana Bâlea Cascadă), la Lacul Bâlea se ajunge cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă”.

Transfăgărăşanul este deschis pentru circulația rutieră doar în perioada iulie-octombrie. Limita de viteză impusă este de 40 km/h.