De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este o staţiune turistică ce oferă relaxare, dar şi tratament. Cel mai adânc lac din ţară, dar şi cel mai sărat se află aici.
- Este în Ocna Sibiului, Județul Sibiu
- Unitate geografică: Depresiunea Colinară a Transilvaniei
- Altitudine: 408 metri
Ocna Sibiului dispune de multe lacuri saline, iar unele dintre ele au fost declarate monumente ale naturii…
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: da
- Condiții de vizitare: tot timpul anului
Ocna Sibiului este supranumită „Litoralul Ardealului” şi este situată la doar 17 km de Sibiu, într-un cadru natural deosebit, înconjurată de dealuri acoperite cu stejari seculari. Staţiunea este pe valea pârâului Vişa, zonă cu subsol bogat în sare. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1263, sub denumirea de Terra Wiz, când Viceregele Ştefan V al Ungariei menţionează într-un document că satele Wiz (Ocna Sibiului), Mănărade, Nocrih şi Haşag, făceau donaţii de proprietăţi magistrului Jula.
Istoria Ocnei Sibiului se aruncă însă tocmai în epoca bronzului (1900-800 î.Hr.), din care arheologii au descoperit primele urme de locuire ce constau în unelte, expuse astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor. Ei exploatau sezonier, din primăvară până înspre toamnă, asigurând astfel nevoile generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă Imperiului Roman, cât pentru resursele ei de aur. Modul de exploatare al sării de către romani era cel de suprafaţă: lucrau în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat. Apoi o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.
În ceea ce priveşte băile de aici, într-un document se atestă faptul că, în anul 1598, ambasadorul împăratului Rudolf II de pe lângă Mihai Viteazul, în drumul pe care-l făcea la Constantinopol, s-a oprit la Ocna Sibiului pentru a face băi sărate. Din această mărturie, specialiştii au dedus că lacurile sărate au fost folosite cu mult timp înainte. Exploatările balneare au început să prindă contur chiar din secolul al XVII-lea, când unul dintre ochiurile de apă sărată a fost denumit Frauenbad, în traducere, „Baia femeilor”. În 1820, medicul Pataky Samuel a făcut analiza chimica a apei, dovedind astfel proprietăţile ei terapeutice. Aşa, în 1845, a fost înfiinţata prima stațiune balneară. Din acel moment, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Fenomenul de heliotermie a fost descoperit însă mai târziu, la 1900, de către L. Kaleczinski. În secolul XX, zona s-a dezvoltat ca staţiune balneară, după cele mai moderne standarde.
Exploatarea sării din zona a început pe vremea dacilor şi a continuat până în epoca modernă. Astfel, în secolele XII şi XIII au fot săpate ocnele ale căror lacuri sunt încă mărturie până în zilele noastre (Lacul Gemenilor, Verde, Auster), în secolele XIV – XV, au fost săpate alte ocne din a căror surpare s-au format lacurile Sf. Ioan şi Brâncoveanu. În secolele următoare XVI – XVII, au fost în exploatare Lacurile Avram Iancu şi Ocniţa. În anul 1896, la Ocna Sibiului era deschisă o singură ocnă de sare. Ultima mină de sare, ocna Sf. Ignat, începută în sec. XVIII-lea, a fost închisă în anul 1931.
Deşi masivul de sare de la Ocna Sibiului a dost exploatat de mai bine de 2000 de ani, încă nu se ştie adâncimea lui nici astăzi, doar se bănuieşte a fi de aproximativ 1,2 km. S-a descoperit doar că întreaga cupolă a masivului are formă de elipsă cu axa mare de 1,3 km şi axa mica de 0,6 km.
Lacurile din Ocna Sibiului
În ştrand există trei lacuri, formate prin inundarea a şase saline, cu salinitatea la suprafaţă este de 69-72 g/l, iar la adâncime, unde apa vine în contact cu masivul de sare, atinge 330 g/l.
- Lacul Horea, de 44,5 metri adâncime
- Lacul Cloşca, de 34,55 metri adâncime
- Lacul Crişan, de 44 metri adâncime
Lacurile sunt amenajate cu platforme de lemn pentru plajă, cabine, duşuri şi restaurant.
În sud-vestul lacului Crişan, există trei izvoare care poartă aceleaşi nume, captate în 1888. Apa lor este clorurosodică, bromurată, cu temperatura de 13°C şi mineralizarea de: 6 g/l (Horea), 3 g/l (Cloşca), respectiv 14 g/l (Crişan).
În parcul staţiei CFR sunt patru lacuri:
- Lacul Fără Fund, , cu o suprafață de 0,2 ha, a fost declarat rezervație naturală. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o formă ovală și a luat naștere din prăbușirea în anul 1775 a ocnei Francisc. Salinitatea apei la suprafaţă este de 96 g/l, iar la 6 m, la contactul cu masivul de sare, ajunge la 318 g/l.
- Lacul Inului, cu originile în salina Josef, are o suprafaţă de 875,0 m2 şi adâncimea maximă de 46 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 9 g/l; de la adâncimea de 5,5 m atinge 320 g/l.
- Lacul Mâţelor se află pe locul unei mine din evul mediu. Are o arie de 1.232 m2 şi o adâncime de 74,70 m, fiind al treilea cel mai adânc lac după Avram Iancu şi Ocniţa. Salinitatea variază între 34 g/l la suprafaţă, până la 323 g/l de la 8,5 metri adâncime.
- Lacul Vrăjitoarelor este un lac micuţ, mlăştinos, cu apă dulce provenită din precipitaţii. Adâncimea lui este de jumătate de metru.
În exterior s-au format cele mai multe lacuri
- Lacul Avram Iancu, format în fosta mină „Grosse Grube”, „Ocna Mare”, are o adâncime de 132,5 m, fiind considerat cel mai adânc lac antropogen din țară şi printre cele mai adânci din Europa. Salinitatea la suprafaţă variază între 180-200g/l, iar suprafaţa lacului este de 2649 m2.
- Lacul Ocniţa este al doilea lac ca adâncime, cu 83 de metri. Salinitatea apei la suprafaţă este de 170- 260 g/l. Pe maluri este amenajată plajă de nisip, vestiare, duşuri, bazin betonat pentru copii şi instalaţii de joacă pentru copii.
- Lacul Rândunica a umplut mina „Nepomuceni Johann Grube”, exploatată între anii 1722-1877, în sistem clopot. Are o adâncime de 67 de metri, iar salinitatea la suprafaţă atinge 9 g/l.
- Lacul Brâncoveanu este cel mai sărat lac din ţară. Salinitatea apei la suprafaţă este de 310 g/l. Are o adâncime de 13,6 metri şi o suprafaţă de 567,5 m2.
- Lacul Austel are 2,5 metri adâncime deoarece a fost drenat în 1922 pentru ca s-a crezut că va inunda mina Ignaţiu, care era încă în expoatare. Suprafaţa este de 254 m2.
- Lacul Gura Minei s-a format prin prăbuşirea unui puţ din nordul salinei „Ignaţiu”, deschisă în anul 1780. Salina a fost părăsită în anul 1931 şi formează azi un imens lac subteran cu o suprafaţă de peste 12.000 m2, ce apare azi în Lacul Gura Minei, cu suprafaţa de 969,33 m2. Adâncimea maximă este de 27 m.
- Lacul Mihai Viteazul îşi are originea în trei lacuri mici carstosaline. Se întinde pe o suprafaţă de 505 m2.
- Lacul Balta cu Nămol s-a format într-o excavaţie în acoperământul sării.
- Lacul Verde s-a format în prăbuşirea a două saline apropiate. Suprafaţa este de 3.001 m2, iar adâncimea maximă de 3,25 m. Salinitatea la suprafaţă este de 8-9 g/l.
- Lacul Trestiilor și Lacul Austel au dispărut în ultimele decenii, prin colmatare.
Factorii terapeutici pe oferă staţiune, în afară de lacurile sărare, sunt nămolul sapropelic uşor mineralizat şi topoclimatul sedativ de dealuri.
Apele sărate sunt folosite în cura externă pentru băile reci din sezonul estival. Lacurile cu apă minerală clorurosodică hipertonă au o mare concentraţie în săruri: clorură de natriu, săruri de magneziu, calciu, potasiu, brom, iod etc. Prin caracterul helioterm al lacurilor se influenţează favorabil tulburările circulatorii venoase la nivelul membrelor inferioare, sciatica cronică sau afecţiunile ginecologice. Apa minerală clorurosodică de la Ocna Sibiului, utilizată sub formă de băi, are asupra organismului efecte termice, mecanice, chimice şi biologice.
În Ocna Sibiului funcționează ca structură turistică permanentă Complexul Balnear Ocna Sibiului, alcătuit din două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și o bază de agrement.
Acces: De pe centura Sibiului, spre comuna Şura Mică pe DJ 106B, apoi Ocna Sibiului.
