Grădina Zmeilor

Grădina Zmeilor reprezintă o rezervație naturală, tip geologic și peisagistic, ce se întinde pe doua hectare. Se află la 10 km de Jibou, în bazinul Almașului, în teritoriul vestic satului Gâlgău Almașului. Formele au luat naştere în holeocen (acum 10.000 de ani). Blocurile s-au format prin desprinderea gresiilor din Dealul Închieturi, care nu s-au prăbusit, ci au alunecat încet, rămânând în poziţie verticală. La forma finală, de finisare, s-a ajuns în timp, prin acțiunea aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), a apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări). Stâncile depăşesc 10-12 metri înălţime.

 

 

Rezervaţia, care ocupă o suprafaţă de cinci hectare, este un loc unic în România, atât ca peisaj, cât şi ca origine. Imaginaţia creează o lume de basm, unde vei îi întâlni pe Zmeul şi Zmeoaica, Moşu, Călugarii, Căpitanul şi soldaţii, Eva, Dorobanţul, Degeţelul, Sfinxul, Horia, Cloşca şi Crişan, Acul Cleopatrei. Tot aici găsim şi forme bizare: înfăţişări umane, turnuri, ciuperci, ace, poduri, figuri zoomorfe, coloane şi altele.

 

Grădina Zmeilor este denumită de localnici „Fata Cătanii”, după o legendă a locului. Legenda povesteşte ca o fată nu a ascultat o poruncă şi a fost transformată în stană de piatră, după ce mama sa vitregă a blestemat-o. Ei povestesc cum femeia, poreclită „Cătana”, şi-a trimis fata la stâna de oi de pe Dealul Dumbrava, într-o seară. Fata nu voia să se ducă, a încercat să-şi convingă mama să n-o trimită, însă aceasta nu s-a lăsat înduioşată de lacrimile fetii şi i-a spus că dacă n-are să se ducă, are să se prefacă în stană de piatră. Aşa că fata frumoasă şi cuminte, a plecat cu paşi mici spre stâna oilor, dar s-a lăsat repede întunericul şi a început o furtună puternică, cu ploaie rece. S-a speriat şi s-a oprit din drum să caute un adăpost. Nu a găsit, aşa că a vrut să se întoarcă în sat. Dar numai după câţiva paşi, blestemul mamei sale vitrege a ajuns-o şi a transformat-o într-o stâncă. Legenda a rămas şi în folclorul popular: „Fată, fată, fata mea/ Cându-i trece Dumbrava,/ Să fii fată blestemată/ Să te faci stană de piatră!/ Ploaia, vântul să te bată!/ Soarele încet să te ardă!/ / Vai Cătană, vai Cătană!/ N-ai avut suflet de mamă,/ Rău fata ţi-ai blestemat,/ Şi ţi-o fost mare păcat!” Acum, stânca Fata Cătănii nu mai există, deoarece s-a prăbuşit la inundaţiile din 1970. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate. 

 

 

Rezervaţia naturală a fost înfiinţată în anul 1975, iar în 2000 a fost declarată arie protejată de interes naţional, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).

 

Accesul spre rezervaţie se realizează pe drumul ce leagă Clujul de Zalău (E81) de unde, în Sânmihaiu Almaşului, coteşti spre Jibou pe DN1G şi după vreo 15 kilometri ajungi în Gâlgău Almaşului.

Rezervaţia a beneficiat de fonduri europene, iar acum există poteci amenajate şi trasee marcate.