De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un conac ce a aparţinut unei mari doamne a picturii româneşti.
- Este în Bălteni, Județul Dâmboviţa
- Construit în 1905
- Închis turiștilor.
- Autor: Părinţii Olgăi Greceanu
- Cod monument Istoric: DB-II-m-B-17346
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: închis turiștilor
Conacul Greceanu a fost al Olgăi Greceanu, publicistă şi pictoriţă extrem de apreciată în perioada interbelică, ce a fost scoasă din istorie, după voinţa regimului comunist. Conacul Greceanu se află în satul Bălteni, lângă „blocurile foştilor muncitori moldoveni”. Clădirea a fost ridicată în 1905. A fost confiscat de stat în perioada comunistă, devenind un simplu bloc de închiriat. Şi astăzi, camerele sale găzduiesc diferite persoane. Conacul este pe Lista Monumentelor Istorice din România cu codul DB-II-m-B-17346.
Olga Greceanu s-a născut la Mănăstirea Nămăieşti-Muscel, la 4 august 1890. Era fiica Anei, fiică de boieri, şi a contelui Henric Shesewski,din familie nobiliară poloneză. Olga s-a specializat iniţial în fizico-chimie, dar apoi studiază Şcoala Superioară de Artă din Liège şi mai apoi la Paris, unde se specializează în pictura murală cu profesorul Charles Jean Paul Baudouin. Se dedică în totalitate marii ei pasiuni, pictura. Împreună cu buna ei prietenă, Cecilia Cuţescu-Stork organizează „Expoziţia naţională a femeilor pictore”. Începe să călătorească foarte mult la Florenţa în scopul de a-şi perfecţiona tehnicile frescei, dar şi în Franţa, Tările Nordice sau Statele Unite ale Americii.
A înfiinţat Sindicatul al Artelor Frumoase împreună cu Nina Arbore, fiica faimosului hatman basarabean. Apoi, tot împreună cu ea, a deschis o expoziţie la New York, unde câştigă simpatia soţiei lui Roosevelt. Începe să se remarce prin stilul său neobizantin din 1914, prin expoziţiile sale de la New York, Barcelona sau Paris, dar şi prin cele organizate în ţară. A publicat studii despre artă: „Compoziţia murală, legile şi tehnica ei” (1935, 2010), „Specificul naţional în pictură” (1939, 2010), „Pe urma paşilor Tăi, Iisuse” (1940, 2008) – inspirată de călătoria întreprinsă în 1933 la Ierusalim.
Olga Greceanu a avut onoarea să facă pictură murală în mai multe instituţii publice: două reprezentări istorice la Universitatea de Arhitectură, clădirile administrative din Piaţa Amzei şi Banu Manta, frescele exterioare ale Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” şi gara Mogoşoaia, precum şi religioase: mozaicurile din pridvorul Bisericii Mănăstirii Antim sau frescele de la Palatul sinodal al Patriarhiei.
La venirea comunismului, în 1948, a fost marginalizată şi condamnată la anonimat. Lucrările ei au fost distruse sau acoperite cu tencuială. Mai mult, i-au confiscat averea şi i-au interzis dreptul la semnătură. Conacul ei de la Bălteni a fost confiscat, cărţile şi tablourile ce se aflau înăuntru au fost arse în curte, iar pereţii pictaţi de ea în frescă au fost dărâmaţi. Nici Cula de la Măldăreşti, moştenire de familie a soţului, n-a fost ferită de furia vicisitudinilor.
Din comunism i-au supravieţuit câteva manuscrise: „Femei pictore necunoscute”, „Monahi zugravi, monahi de subţire” şi un „Dicţionar Biblic Ortodox”, în opt volume, apărut abia în 2011 sub titlul „Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale,” în care sunt reproduse şi sutele de desene ce aparţin autoarei. Alte lucrări ce i-au fost recent tipărite sunt romanul „Ura care ucide” (2000) şi „Meditaţii la Evanghelii” (2008).
Olga Greceanu a fost singura femeie din istorie căreia i s-a permis printr-un act scris, de către patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustinian Marina, să predice din amvon, în oricare biserică din România. Mai mult, tot ea a fost singura femeie care a fost primită în „Rugul Aprins”, o mişcare ortodoxă înfiinţată de Ieroschimonahul Daniil Tudor, care se adresa elitei intelectuale. La vârsta de 50 de ani renunţă la tot pentru a se dedica picturii şi credinţei, alegând un stil de viaţă călugăresc.
În 1968, Olga Greceanu obţine autorizaţia Patriarhiei de a picta şi restaura biserici, dedicându-se acestei activităţi până la sfârşitul vieţii. A murit la 17 noiembrie 1978, la Bucureşti. Şi-a dat duhul cu pensula în mână, în timp ce lucra la pictura Schitului Dârvari din Bucureşti.
Prin arta pe care o crea Olga, se înscrie alături de stilurile confraţilor săi: Şirato, Tonitza, Sabin Popp şi Pallady. Pictoriţa se axa în operele ei pe scoaterea în prim plan a trăsăturilor morale ale personajelor sale, în compoziţii perfect adaptate pereţilor, având un desen clar, simplificat, pentru a fi văzut mai bine de la distanţă, culori în acorduri sobre, aşternute pe suprafeţe plate.
Din păcate, Olga Greceanu a dispărut din istorie, deoarece a fost socotită de aceasta indezirabilă prin origini şi din cauza propagandei religioase pe care o făcea.
Adresa: Str. Eroilor 186C, sat Bălteni, comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa.