- Este în Capidava, Județul Constanţa
- Construit în secolul I
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Cetatea Capidava, la origine getică, a intart sub stăpânire romană, care au ridicat o forificaţie de apărare; cetatea a avut ca perioadă de activitatesecolele I – XI…
- Ctitor/Autor: împăratul Traian
- Cod monument Istoric: CT-l-s-A-02600
- Trasee amenajate: da
Cetatea Capidava, de pe malul drept al Dunării dobrogene, a fost iniţial ridicată de geto-daci, toponimul getic „Capidava” însemnând „cetatea de la cotitură”. Apoi a devenit castru roman, cu rol important pe linia de apărare a Dunării.
Fortificaţia a fost ridicată pe stânca de la Capidava de împăratul Traian, în timpul pregătirilor războaielor daco-romane (secolul I d.Hr.), cu ajutorul Legiunilor V Macedonica de la Troesmis şi XI Claudia de la Durostorum. Locul pe care împăratul a aşezat cetatea era apărat natural: Dunărea face o cotitură, mărginită pe dreapta de pereţii verticali ai falezelor de calcar, care o ia mai întâi spre nord-est, apoi spre nord ca sa se mai întoarcă încă o dată spre nord-vest. Forma masivului a impus forma şi orientarea castrului. Importanţa strategică a dus la instalarea unei staţiuni militare şi la dezvoltarea unui centru civil în epoca romană. Aici au fost prezente unităţile: Legiunea a II-a Herculia, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea I Italica, Cohorta I Germanorum, Cohorta I Ubiorum.
Făcea parte din sistemul defensiv, din seria de castre şi fortificaţii. Rolul aceste cetăţi era de a controla vadul şi de a stabili o garnizoană. Cetatea a fost prevăzuta în exterior cu instalaţie portuară, edificiu de terme – băi publice, cimitir tumular cu morminte de incinerație şi un cimitir plan.
Cetatea a fost disrtusă de goţi în secolul al III-lea, dar a fost refăcută secolul următor, când a devenit centru episcopal. Fortul a fost părăsit după invazia cutrigurilor din 559. În aceeaşi perioadă a avut loc retragerea oficială romano-bizantină din Dobrogea. Cetatea a fost reclădită de bizantini, în secolul X si a adăpostit inclusiv populația băștinașă. Incendiul provocat de pecenegi în 1036, a dus la abandonarea definitivă a acesteia.
Cetatea, construită din piatră, are forma unui patrulater cu laturile de 105 x 127m, zidurile sunt groase de peste doi metri şi înalte de 5-6 m. Fortificaţia dispunea de şapte turnuri înalte de mai mult de zece metri. Formele turnurilor nu erau identice: trei turnuri erau dreptunghiulare, două turnuri în sfert de cerc şi două turnuri intermediare în forma de potcoava, o poarta lată de 2.50 m pe latura de SE care făcea legătura cu restul teritoriului şi o ieşire strategică pe latura de SV a turnului dinspre Dunăre, unde era amenajat portul. Suprafaţa totală a cetăţii este de 1.33 ha.
Săpăturile arheologice au scos la iveală riunele unei bazilici, situată în colţul nordic al cetăţii, cel mai înalt punct. Aparţine primei jumătăţi a secolului al VI-lea şi are influenţe arhirecturale din spaţiul syro-palestinian. Biserica, având dimensiunile de 18,20 x 8,40 m, a avut o singură navă şi o absidă semicirculară. Bazilica se suprapunea pe alt lăcaş mai vechi şi mai mic, construit în secolul al IV-lea, din care au mai rămas urme ale absidei demantelate. Bazilica nouă dispunea şi de o criptă mică cu moaşte, situată în zona centrală a absidei, sub pavaj.
Intrând pe poarta principală a cetăţii, aflată pe latura de sud-est, vizitatorul poate călca pe pavajul antic al străzii principale (via principalis), prevăzută cu trotuare şi poate vedea în stânga Corpul de Gardă şi Principia, iar în dreapta o serie de construcţii, unele impozante, din perioada romano-bizantină (secolele IV-VI). Corpul de Gardă este un edificiu impozant lângă care se află Principia (comandamentul), o construcţie absidată din care se mai păstrează un zid longitudinal pe direcţia NV-SE, un zid mic transversal şi o absidă care închidea edificiul spre SE.
Aşezarea medio-bizantină a suprapus şi distrus construcţiile romano-bizantine. Pentru cei aproape trei sute de ani de vieţuire au fost cercetare şapte nivele de locuire. Pentru o suprafaţă de circa 1,5 ha se poate estima o populaţie de până la 1000 de locuitori.
Printre cele mai importante obiecte descoperite aici sunt peste 500 de monede romane şi bizantine, care acoperă întreaga perioadă de locuire a cetăţii. Tot aici au fost scoase la suprafaţă podoabe, amorfe, opaiţe, camee, cană de sticlă, fibulă din bronz – majoritatea într-o stare de conservare foarte bună.
În octombrie 2012, Consiliul Judeţean a hotărât alocarea a 700.000 de lei pentru restaurarea Cetăţii Capidava. Cetatea Capidava se înscrie într-un traseu turistic căruia i se adaugă cetăţile Hârşova şi Histria. 1 august reprezintă ziua porţilor deschise la cetate, cu numeroase evenimente şi activităţi educaţionale dedicate în special copiilor: demonstrații de luptă, lecţii practice pe situri, lecţii de istorie.
Ghidajul poate fi făcut pe perioada verii de către profesorii sau studenţii care participă la sapăturile arheologice în perioada 1 iunie – 1 septembrie.
Acces: Cetatea Capidava este la 20 de km în aval de Cernavodă, la jumătatea distantei dintre Hârșova si Cernavoda, pe E61. Şoseaua trece chiar pe lângă cetate. (atenţie, drumul este prost si există variantă de ocoliere, ce iese mai apoi în vechiul drum).
