Casa Memorială Panait Istrati

• Este în Brăila
• Construită la sfârşitul sec al XIX-lea
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa Memorială Panait Istrati evocă personalitatea scriitorului prin fotografii, documente, cărţi şi obiecte personale…

• Constructor: Primăria Brăilei
• Cod monument Istoric: BR-IV-m-B-02157

Casa Memorială Panait Istrati a fost amenajată în locuinţa scriitorului, cu ocazia centenarului său, în 10 august 1984. Clădirea a fost ridicată, în stil neoromânesc, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu ocazia reorganizării Grădinii Publice. Casa avea destinaţie administrativă, fiind Casa Grădinarului. Tot atunci s-au construit bufetul şi serele.

Panait Istrati nu a locuit aici, el doar prefera spaţiul de lângă casă pentru a admira Dunărea. Înca un motiv pentru care a fost aleasă să devină casă memorială este acela că nicio clădire din Brăila în care a locuit scriitorul nu s-a păstrat.

Casa Memorială Panait Istrati are trei încăperi. Majoritatea obiectelor expuse aici au fost achiziţionate, în mare parte, de la ultima sa soţie, Margareta Istrati. În sala fotodocumentară sunt expuse fotografii cu scriitorul şi fotografii realizate de el însuşi, ca fotograf. În celelalte două săli ale muzeului, există ediţii din opera scriitorului atât în limba romană, cât şi în încă 17 limbi străine, scrisori, o parte din manuscrisul ,,Moş Anghel”, manuscrisul volumului ,,Biroul de plasare”, dar şi volume din ultimele ediţii.
Obiectele personale din timpul vieţii poetului constituie întregirea patrimoniului muzeal: pipa şi ustensile de curăţare a acesteia, trusa de birou, ochelarii, agende, un samovoar, piese de mobilier, cărţi cu autograf şi alte piese originale. Lângă toate acestea, sunt citate din opera sa, ca reper bibliografic.

Panait Istrati s-a născut la Brăila în 10 august 1884, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate și al unui contrabandist grec. A făcut şase ani de şcoală primară, deoarece doi a trebuit să îi repete. A fost ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant, apoi cărbunar la bordul navelor Serviciului maritim Român. În tot acest timp, a citit tot ce a găsit. A vizitat oraşele București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.
Începe să scrie în 1907 în presa muncitorească din România, mai exact, în revista România Muncitoare. A ajuns să colaboreze cu alte ziare precum Viața socială, Dimineața sau Adevărul. Dar a trăit în sărăcie, singur şi s-a îmbolnăvit de TBC, încercând să se sinucidă la Nisa, în 1921. A fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland, care este înştiinţat. I-a răspuns imediat şi l-a încurajat să urmeze cariera de scriitor. Povestirea „Chira Chiralina” a fost publicată în 1923, cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A continuat să publice romane, printre care „Ciulinii Bărăganului”, „Les récits d’Adrien Zograffi”. Au existat şi oameni mari care nu l-au apreciat, ca Nicolae Iorga.
În 1926, a plecat să viziteze Moscova şi Kiev, unde a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo. Peste trei ani revine la Moscova, unde îşi gaseşte sursa de inspiraţie pentru opera „Vers l’autre flamme-Confession” pour vaincus, în care denunță abuzurile regimului comunist. Cartea aceasta l-a condamnat la izolare, fiind părăsit de prietenii săi socialişti, considerându-l fascist.
Revine definitiv în ţară în 1930, când publică eseul „L’homme qui n’adhère à rien”, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței şi bineînţeles, atrage contestări aprige.
S-a stins la 16 aprilie 1935 la sanatoriul din Filaret. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.