Situl arheologic de la Urluieni

• Este în cătunul Afrimeşti din satul Urluieni, comuna Bârla, Județul Argeş
• Unitate geografică:  Câmpia Boianului
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
• Datare: 1940
• Origini: romane (epoca romană timpurie, secolele I-III)

Situl arheologic de la Urluieni reprezintă una dintre cele mai importante cetăţi fortificate din Argeş, fiind aşezat la intersecţia valurilor Novac şi Troian…

• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: parțial
• Cod RAN: 14478

Situl arheologic de la Urluieni reprezintă un punct roman de apărare, ce datează din secolele I-III şi este localizată la nord-vest de ultimele case din cătunul Afrimeşti, Urluieni, în două locuri, reprezentând două castre: Castellum A şi Castellum B. Tot pe aici trec valurile Brazda lui Novac şi Troianul.

Situl a fost descoperit în 1940, însă cercetările încep abia în 1983. Fondurile alocate au fost din ce în ce mai mici, săpăturile fiind întrerupte. În 1995, acestea se reiau. Pe rând, au fost dezvelite, cu mare dificulate din cauza tipului de sol, principia, praetoriumul, fossa, zidul ce lega două dintre bastioane şi un turn. În 1995, arheologii, conduşi de Ioana Bogdan-Cătăniciu de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, au cercetat numai partea de vest a castrului (22m), zonă ce a continuat a fi prioritară şi anul următor. S-au găsit multe resturi de cărămizi arse şi ţigle într-o construcţie de cărămidă legată cu mortar. Această construcţie s-a păstrat foarte puţin, fiind cu greu identificat traseul zidurilor.
În 1998, a fost scos la iveală un bastion intermediar, amplasat între colţ şi poarta de vest. Fundaţia de pe axul est-vest variază între 3.5 şi 3.8 metri, iar fundaţia zidului de incintă este lată de 2 metri.
Din cercetări se lansează ipoteza că ar fi existat un castru anterior celui din cărămidă, unul de pământ. Printre descoperiri se numără urmele de cărbune şi pământ ars, material ceramic şi piese de metal. De asemenea, a fost găsită o monedă datată 1870, care se pare că marchează perioada în care s-au produs distrugerile parţiale ale zidului de cărămidă.

Brazda lui Novac este o denumire populară a valului continuu, care porneşte de la Drobeta-Turnu Severin şi ajunge, prin întreaga Muntenie, la râul Buzău, în judeţul Brăila. El trece prin sudul oraşelor actuale Craiova, Târgovişte, Piteşti, Ploieşti şi Buzău. Valul se ridică cu 0.5-3 metri şi are o adâncime a şanţului exterior de 0.5-2 metri. Astăzi, valul s-a nivelat din cauza agriculturii, dar încă mai poate fi văzut din satelit. Brazda lui Novac de la Urluieni era vizibilă în sudul satului la 1973, însă, acum se mai păstrează doar o pantă. Se vede clar la Bârla sau Teiu. Valul a fost probabil construit de armata romană ori pentru apărare, ori pentru a delimita graniţa. Dar au apărut şi legende, cum că demult trăia un om mare şi incredibil de puternic, un uriaş pe nume Novac. El era în stare să omoare un bou fără efort şi alunga duşmanii de unul singur. Dar el îmbatrânea şi puterea îi scădea şi nu voia să-şi lase oamenii neajutoraţi. Aşa că a făcut un plug imens din oţel şi a tras brazdă adâncă de la vest la est. Când năvăleau barbarii, aici se opreau, pentru că săgeţile romanilor începeau să zboare de după deal.

Troianul este alt val, mai mare, care porneşte de la Dunăre din zona Teleormanului şi urmează malul stâng al Oltului, prin Argeş, până la culoarul Rucăr-Bran. Înalt de 3 metri şi lat de 12, a fost finalizat pe timpul lui Septimiu Sever (secolele II-III) şi reprezenta graniţa provinciei. Avea un drum militar şi 18 castre aşezate de-a lungul lui. Valul a fost distrus în mare parte.

Cele două valuri de pământ se întâlnesc la Urluieni, iar pe deaslul de lângă sat, se observă urmele celor două castre.