Muzeul Culturii Săliştene

• Este în Sălişte, Județul Sibiu
• Construit în 1978
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul Culturii Săliştene a fost inaugurat cu ocazia primei ediţii a „Întâlnirii Fiilor satului”, în 1978…

• Autor: Ana Petruţiu
• Cod monument Istoric:
• Condiţii de vizitare: ghid

Muzeul Culturii Săliştene, muzeu de etnografie şi istorie locală, a fost înfiinţat cu ajutorul învăţătoarei Ana Petruţiu. Prof. univ. Denis Buican Peligrad din Paris, Franţa, fiul fostului proprietar al casei, Dumitru Peligrad a ajutat aopi la dotarea clădirii acre găzduieşte muzeul.

Una dintre sexţiile muzeului prezintă membrii de onoare ai Academiei Române care au fost din Sălişte. Din Săliste s-au ridicat cei mai mulţi academicieni din România, noua la număr şi toţi au făcut şcoala primară în comună, iar studiile superioare în ţară şi în străinătate: Dionisie Romano (episcop de Huşi), Axente Banciu, D.D. Roşca („filosoful tragicului” – doctor în filozofie cunoscut prin „traducerile Iui Hegel), Ioan Lupaş (doctor în istorie şi latină), Ionel Pavel (specialist în medicina internă), Mircea Banciu (inginer chimist), Onisifor Ghibu (pedagog, om politic şi de cultură, care a organizat învăţământul românesc de toate gradele în Transilvania şi Banat), Andrei Oţetea (doctor în litere), Mircea Săndulescu (doctor în geologie, specialist remarcabil în ştiinţele pământului). Secţia cuprinde cărţi, documente, lucrări de artă referitoare la personalităţile Săliştei.

Muzeul mai cuprinde şi elemente de port popular, tradiţionalele costume de Sălişte cunoscute în întreaga ţară şi alte exponate ce redau viaţa săliştenilor, preocupările şi tradiţiile lor de altădată.

Prima atestare a Săliştei datează din 1354, sub numele de Nogfalu, apoi, din 1383, apare sub denumirea Magna Villa Valachiealis, adica Marele sat al Românilor. A fost parte din Ducatul Amlăşului, stapânit de domnii Ţării Româneşti. Numeroase conflicte au avut loc la începuturile feudale, dar şi revolte împotriva patriciatului săsesc din Sibiu. Şălistea a fost printre centrele de rezistenţă ale ortodocşilor faţă de Unirea cu Roma, la 1700.

Sălistea a devenit un centru meşteşugăresc şi comercial recunoscut încă din secolele XVIII-XIX. Iar şcoala sa este atestată încă din 1616. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi începutului secolului al XX-lea, se se dieschid secţii ale ASTREI, Reuniunea meseriaşilor (1882), Reuniunea pompierilor (1882), Reuniunea de cântari (1883), Reuniunile femeilor, a junilor, a studenţilor, economilor, societăţi de lectură si multe altele.

Sursa foto: ghidulmuzeelor.cimec.ro