Palatul Barbu Ştirbei

• Este în Buftea, Județul Ilfov
• Construit între 1850-1864
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Palatul Ştirbei, ce poartă amprenta neamului, este un punct de reper istoric şi arhitectural al României…

• Ctitor: Barbu Dimitrie Ştirbei
• Cod monument Istoric: IF-II-a-A-15257
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: parțial – doar parcul

Construcţia palatului de la Buftea a început în 1850, la iniţiativa lui Barbu Dimitrie Ştirbei, domnitor al Țării Românești. Construcţia era ca o culă, cu două tuneluri de ieșire în caz de primejdie. Moştenitorul, Principele Alexandru Barbu Stirbey, a adăugat palatului două etaje şi a făcut mai multe modificări, după planurile arhitectului Joseph Hartl. Pe lângă palat, a constriut biserica şi a amenajat parcul. Palatul a fost terminat în 1963. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat de scara principală din lemn, erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul de muzică. La primul etaj erau camerele stăpânilor, iar la etajul al doilea, camerele invitaților și ale personalului superior. Bucătăria era la demisol. Domeniul Ştirbei a intrat apoi în circuitul înaltei societăţi a Bucureştiului.

Barbu Alexandru Stirbey (1872-1946), om politic, întreprinzator dedicat şi cumnat cu Ion I.C. Bratianu (preşedintele Partidului Naţional Liberal), s-a aflat în relaţii apropiate cu Familia Regală, ajungând în funcţiile de Administrator al Domeniilor Regale şi de consilier al Regelui Ferdinand. De fapt, avea o relaţie amoroasă cu Regina Maria, cunoscută şi protejată de apropiaţii palatului, inculsiv de regele Carol al II-lea, care l-a numit, în 1913, administrator al Domeniilor Coroanei. Aşa, Barbu Ştirbei nu mai putea trezi bănuieli când venea sau pleca de la palat la orice oră. Cum regina se bucura de o imensă simpatie şi cum era foarte discretă, a putut evita scandalurile publice pe această temă, până în 1927, când ea a insistat pentru numirea lui Ştirbey ca prim ministru.
Pe durata Primului Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi. În 1917, la palat şi-a stabilit locuinţa Mareșalul August von Mackensen și tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, între 5-18 martie 1918, prin care România pierdea Dobrogea și versanții Carpaților.

După moartea suspectă a Prinţului Ştirbei din 1946, parcul de 30 ha şi patatul au devenit proprietatea guvernului și al Comitetului Central al PCR. Între 1958-1959, Palatul a fost renovat: s-au refăcut acoperişul, tencuielile, au fost completate profilaturile din cărămidă aparentă și piatră, iar structura a fost consolidată. Domeniul a avut şi obiective economice care s-au păstrat, precum studiourile de film Buftea. Palatul a găzduit o parte a Institutului de geriatrie „Ana Aslan”, servind în acelaşi timp și ca depozit de vinuri și casă de oaspeți pentru Nicu Ceaușescu.
În 1990, Domeniul a intrat în administrarea Ministerului Culturii, în 2000 a fost preluat de RAAPPS si deschis publicului, iar în 2006 a fost câştigat în instanţă de moştenitorii familiei prinţului Ştirbei şi a ieşit din circuitul public. Atunci, Ministerul Culturii și Cultelor a vrut să-l achiziţioneze, însă suma cerută a fost prea mare, de opt milioane de euro. Un an mai târziu, Palatul a fost vâdut firmei Bucharest Arena pentru 9 milioane de euro, și aceasta a amenajat în clădire un restaurant de cinci stele și spații de cazare în regim exclusivist, dar l-a şi redeschis publicului. Au adăugat şi noi construcţii (pavilioane).

Palatul Ştirbei este structurat pe patru nivele (demisol, parter şi două etaje), cu o suprafață construită de 2.000 mp și compus din 7 apartamente, 2 camere duble și 2 săli de conferință. Lângă palat se găsesc capela, serele domnești, care se întind pe aproape 3 hectare, turnul de acces, turnul de apă, pădurea, Lacul Buftea și Palatul Mic, o construcție de 300 mp, ce adăpostește 6 camere și alte anexe.

Capela palatului a fost ridicată de Barbu Alexandru Ştirbei în cinstea soiei sale, între anii 1850-1890, în stil neogotic, cu elemente bizantine şi renascentiste, are altar și gropniță. Din pictura făcută în 1890, au mai rămas doar fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus în brațe. Aici au fost înhumaţi Voievodul Barbu Dimitrie Ştirbei, Prințul Barbu Alexandru Ştirbei, Maria D. Ştirbei, Contesa Marta de Blome, Dimitrie Barbu Ştirbei, Ioana Ecaterina Radu Rosetti, Elisabeta Ştirbei, Nicolae N. Ghica – Comănești, Maria Ştirbei, Alexandru Barbu Ştirbei, Zoe Cretzianu (născută Ştirbei), Elena de Reinek (născută Ştirbei). La cutremurul din 1977, capela a fost grav afectată, iar ceremoniile religioase nu se pot ţine înăuntru. În 2002 capela a fost vandalizată în totalitate de nişte băieți de 15-16 ani, iar din cele 12 sicrie,  au mai rămas întregi doar trei. Fragmentele de oase le-au aruncat în spatele capelei, într-un fel de groapă comună.

Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului şi a fost ridicat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny, pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Ştirbey. Castelul este decorat cu elemente clasicizante, transformându-l într-un un obiect de interes arhitectural.

Lacul artificial din parc are o suprafaţă de 14.000 mp. Periodic este re-populat cu diverse specii de peşti. De asemenea, adăpostește rațe, gâște și câteva lebede albe si negre. Podul peste lac este o „moștenire” lăsată de o echipă de filmare engleză, care au avut nevoie de el ca decor. Pe pontonul amenajat pe malul lacului se pot organiza evenimente de mici dimensiuni.

Parcul a fost amenajat prin 1864 în stil romantic, ţinându-se seama de lac: alei mari, peisaje variate. Arborii sunt foarte variaţi şi încă se păstrează exemplare în vârstă de până la 400 de ani.

Figuri importante ale României au fost oaspeţi pe Domeniul Ştirbei: Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascar Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Sutu, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu, Carol Davilla, Gheorghe Gheorghiu Dej, Hrusciov, Jean Marais, Belmondo.