Ateneul Român

• Este în Bucureşti
• Construit în 1885
• Deschis turiștilor

Ateneul Român este un monument simbolic al Bucureştiului, o sală de concerte din București, unde se află sediul Filarmonicii „George Enescu”…

• Arhirecţi: Albert Galeron şi Constantin Băicoianu, ajutaţi de Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino, Schwalbach
• Cod monument Istoric: B-II-m-A-18789
• Condiții de vizitare: parțial

Ateneul Român şi Grădina au fost făcute pe locul, care în 1730, aparţinea familiei Văcăreștilor, mai precis aici se afla livada lui Ienăchiţă Văcărescu.
Mihail Cantacuzino, spătarul Munteniei, considerat primul arhitect român, a ridicat în livadă o biserică a Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, care mai apoi a fost distrusă. Apoi, a fost amenajată o grădină, în 1872 şi a fost numită Grădina Episcopiei. Grădina a fost încorporată Ateneului abia în anul 1888, fiind cunoscută sub numele de Grădina Ateneului.
Terenul pe care trebuia să se construiască Ateneul era al „Societăţii Equestra Română”, care voia să construiască un circ, turnând o fundaţie rotundă. La recomandarea lui Charles Garnier, autorul Operei din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, astfel încât să poată folosi fundația deja turnată.

Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888, deşi era parţial finalizată, din cauza lipsei de fonduri. Lucrările au continuat până în 1897
Între anii 1919–1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului din acea vreme ca sediu al Camerei Deputaţilor. Pe 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România.
În perioada antebelică, în Grădinii Ateneului existau busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români, care nu s-au păstrat, fiind distruse în anii regimului comunist. Statuile de pe alei aparţineau lui Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, P.S. Aurelian, Ion Ghica, Traian Demetrescu, Dumitru Georgescu-Kiriac, Ienăchiță Văcărescu, Constantin Esarcu, Gavriil Musicescu, C. A. Rosetti, Vasile Urechea-Alexandrescu, generalulului Ioan Emanoil Florescu, Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Theodorescu, C. I. Stăncescu și Theodor Şerbănescu.
În 1924, cădirea a intrat în renovare şi s-au făcut inportante modificări: subsolul a fost transformat în două săli de cinema şi două săli circulare pentru expoziţii, aripa dinspre strada Episcopiei a fost împărţită în parter şi etaj. Lucrările au fost finalizate în anul 1928.
În 24 şi 25 august 1944, Ateneul a fost afectat de atacul sistematic din ordinul lui Hitler.

Edificiul, construit în stil neoclasic, cu decoraţiuni franţuzeşti de secol XIX, este înalt de 41 de metri, iar faţada are lăţimea de 48 de metri. Peristilul are şase coloane de 12 metri înălțime, identice în dimensiuni cu cele ale Erechteionului din Atena. Sub peristil există cinci medalioane, care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab.
În interiorul palatului existau săli de expoziţie, săli de proiecţie cinematografică, o bibliotecă, un depozit cu cărţi (aproximativ 10.000), o sală mare de conferinţe sau concerte şi Pinacoteca Statului. Din vestibulul de la parter, cunoscut sub numele de „Rotonda Ateneului”, pornesc patru scări şi scara de onoare, realizate din marmură roz de Carrara, construite fiecare în jurul unui pilon şi formează, la palier, balcoane către rotondă. Scările conduc către marea sală de concerte. Sala mare de concerte are un diametru de 28.5 m, 16 m înălţime şi o capacitate aproximativă de 794 locuri. Deasupra lojilor, friza prezintă un decor format dintr-o frescă continuă, realizată în tehnica „Al Fresco”, opera pictorului Costin Petrescu, între anii 1933 şi 1938.

Deasupra lojilor friza prezintă un decor format dintr-o frescă continuă, realizată în tehnica „Al Fresco”, opera pictorului Costin Petrescu, între anii 1933 şi 1938. Este lată de 3 metri şi lungă de 75 şi prezintă 25 de scene reprezentative din istoria României:

• Împăratul Traian intră în Dacia

• Legionarii romani colonizează Dacia

• Formarea poporului daco-roman

• Straja romană

• Invazia barbarilor

• Începuturile poporului român

• Statornicirea

• Descălecarea

• Statul militar

• Statul administrativ — împărțirea dregătoriilor

• Cruciada romînească

• Ştefan cel Mare

• Epoca de pace și credință

• Mihai Viteazul

• Începuturile culturii românești

• Horia, Cloșca și Crișan

• 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu

• Anul 1848 în Transilvania

• Anul 1848 în Principate

• Al.I. Cuza

• Anul 1859 — Unirea Principatelor

• Carol I — Războiul de Independență

• Războiul întregirii naționale 1916-1918

• Ferdinand I Întregitorul

• Epoca de consolidare

În 1935, la initiațiva lui George Enescu, s-au străns fonduri pentru construcția orgii de concert, amplasată în fundalul scenei.
În 2000-2004, Ateneul a fost restaurat şi consolidat, fiind redeschis în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu.
Pe 21 martie 2007, cu prilejul marcării a 50 de ani de la semnarea, la la 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma, care a instituit Comunitatea Economică Europeană, pe zidul Ateneului Român a fost așezată o placă spre a marca includerea acestui monument pe lista Patrimoniului European, aprobată cu ocazia Consiliului informal al miniștrilor culturii din Uniunea Europeană, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007.
În prezent, în Grădina Ateneului este amplasată o singură statuie, cea a lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.