- Este în Drobeta Turnu-Severin, Județul Mehedinţi
- Unitate geografică: Lunca Dunării
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare
- Datare: 103-105
- Origini: romane
Podul lui Traian a fost un pod construit, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105, de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, pentru a înlesni transportul trupelor romane conduse de Traian pentru cea de-a doua campanie miltară de cucerire a Daciei…
- Trasee amenajate: nu
- Condiții de vizitare: parțial
- Cod monument istoric: MH-I-m-A-10047.04
După ce a mirit împăratul Nerva, în anul 98, Traian a ajuns împărat şi trebuia să îşi demonstreze puterea. Aşa că reia planurile împăratului Dominiţian de a exploata aurul din Munţii Apuseni. În anul 101, porneşte prima expediţie, când îl învibge pe regele Decebal la Tapae, iar în 102, înaintează pe teritoriul Daciei, impunândul lui Decebal, în schimbul păcii acordul construirii unui pod de către romani peste Dunăre, în apropierea cetăţii Drobeta. Decebal nu a avut de-ales şi a acceptat. Pentru acest plan, Traian a apelat la cel mai renumit arhitect din imperiu, Apolodor din Damasc.
Locul exact al construcţiei a fost ales de arhitect, în avalul Severinului de azi, deoarece apa se calma după ieşirea din defileul Cazanelor, iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre și stânci. Apolodor din Damasc a folosit arce din lemn fixate pe douăzeci de stâlpi, aflaţi la o distanţă de 52 de metri, construiţi din cărămidă, cu mortar şi ciment de pozzolana – rezistent la apă, adus din zona vulcanului Vezuviu. A folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră, cu formă paralelipipedică. Pentru a pune bazele pilonilor, romanii au deviat parțial cursul Dunării, folosind albia unui afluent, care poate fi văzut încă și azi, în Serbia, la est de orașul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme de pompe.
În locul unde a fost construit podul, fluviul are o lăţime de 800 de metri, însă podul se prelungea şi pe cele două maluri, atingând 1.135 de metri, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic, cu câte o poartă monumentală, un arc de triumf. Travesarea se putea face numai prin castre. Lăţimea monumentului era de 15 metri, iar înălţimea deasupra apei, de 19 metri.
Cu ajutorul acestui pod, Traian a putut fără probleme să-şi ducă trupele peste Dunăre, în 105. Un an mai târziu a cucerit în întregime Dacia.
Romanii au comemorat finalizarea podului printr-o placă, Tabula Traiana, de 4 metri lungime și 1.75 metri înălțime, amplasată pe partea Serbiei, cu fața spre malul românesc. Pe ea scrie, în latină, în traducere: „Împăratul Nerva fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”.
Podul a folosit până în 271-272, când împăratul Aurelian l-a distrus, după ce Imperiul Roman şi-a retras trupele din Dacia. Abia după mai mult de o mie de ani a fost construit un pod mai lung ca acesta.
Mulţi au fost apoi interesaţi de pod. Primul identificat în istorie a fost regele Francisc I al Franței, care, în timpul Renaşterii, a cerut permisiunea Sultanului Soliman Magnificul, cel ce a distrus mai apoi Cetatea Severinului, să-i permită demolarea unui pilon al podului pentru a afla secretul compoziției cimentului folosit. Apoi, ruinele au fost studiate mai amănunţit în perioada modernă, în 1689, de către ofițerul de geniu austriac, Luigi Ferdinando, conte de Marsigli. El dorea să construiească un alt pod în acelaşi loc, însă nu a reuşit. În 1906, Edgar Duperrex a publicat un studiu şi o reconstituire a podului, iar macheta acestuia se află în muzeul local. În acelaşi an, Comisia Internațională a Dunării a decis să distrugă doi stâlpi care incomodau navigația. În 1932, erau 16 stâlpi rămași sub apă, dar în 1982 doar 12 au mai fost găsiți de arheologi, probabil restul de patru fiind luați de apă între timp. Însă, chiar și astăzi se pot vedea primul și ultimul stâlp pe malurile Dunării.
Astăzi se mai văd picioarele principale ale Podului lui Traian, pe malurile Dunării. Sunt formate din postamente din piatră şi din caramidă cu mortar de var, îmbrăcate în întregime cu blocuri de piatră cioplită.
Podul lui Traian este un monument istoric, ce face parte din Patrimoniul cultural național, aflat în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor.
Adresa: Str. Independentei, nr. 2, Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
