Podul Minciunilor din Sibiu

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este cel mai vechi pod metalic din România, un loc încărcat cu legende!

• Este în Sibiu, Județ Sibiu
• Construit în 1859
• Lungime: 10,40 m
• Deschis turiștilor.

Podul minciunilor sau Podul mincinoşilor din Sibiu este unul dintre cele mai importante şi cunoscute obiective ale oraşului…

• Ctitor/Autor: fabrica lui Fredericus Hutte
• Cod monument Istoric: SB-II-m-A-12107
• Condiții de vizitare: tot timpul anului

Istoria Podului Minciunilor începe în sec. al XIX-lea, în anul 1859. A fost construit pe locul unui fost turn de poartă al celei de-a doua incinte de fortificaţii, făcând legătura între Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus. Podul Minciunilor a fost executat la fabrica lui Fredericus Hutte, fiind primul pod executat din fontă turnată din România şi al doilea din Europa, cu balustrade metalice împodobite cu decoraţiuni prin traforare, iar la capete cu două cercuri mari în care au fost prinse stema Sibiului.

Până la construirea podului, accesul între cele două sectoare se făcea printr-un tunel curbat, care trecea pe sub un şir de case ce împărţea Piaţa Mică în două părţi, loc cunoscut sub numele „Băncuţele Minciunilor”, nume dat de Damasus Dürr în secolul al XVI-lea. Într-o cronică a vremii din 24 noiembrie 1771, „Chronik der Stadt Hermannstadt„, Emil Sigerus menţiona că „trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminată noaptea de trei lanterne şi păzită de trei santinele„.
 
Şirul de case, care se întindea până aproape de Turnul Sfatului, a fost demolat în anul 1851, din cauză că zona devenise insalubră. În locul tunelului a fost amenajată o pasarelă pietonală din lemn, ce făcea legătura între Piaţa Mică şi Piaţa Huet, care în anul 1860, a fost înlocuită cu podul actual din fontă. Autorităţile au amenajat două promenade, una pe pod şi una sub, luminate cu felinare.

Podul fiind ridicat fără piloni de sprijin, localnicii au ajuns să-i spună „podul culcat”, iar în dialectul săsesc, „culcat”, Lügenbrücke, este omonimul cuvântului „minciună”. Astfel că, podul a ajuns să fie cunoscut şi sub numele de „podul minciunilor”. În timp, legende ce s-au transmis din generaţie în generaţie, au ajuns să fie ţesute în jurul podului. Se spune că bătrânii credeau despre pod că ar fi avut „calitatea” de a-şi da seama când cineva minte, manifestându-se printr-un scârţâit ameninţător şi impresia că balustrada ar ceda în orice moment.
O altă legendă spune că negustorii care încercau să-şi păcălească clienţii erau duşi pe pod, fiind considerat ca un detector de minciuni. Drept pedeapsă, negustorii prinşi cu ocaua mică erau aruncaţi de pe pod.
 
Tot în acest sens, podul era folosit şi pentru testarea virginităţii viitoarelor soţii. Perechea de îndrăgostiţi îşi dătea întâlnire pe pod, unde îşi făceau declaraţii de dragoste, depuneau jurăminte de iubire şi, ulterior, făceau planuri de căsătorie. Dacă, în noaptea nunţii, se descoperea că mireasa nu era neprihănită, aceasta era pedepsită, fiind adusă pe pod, pentru a fi aruncată. Era suficient ca fata să spună o minciună pe pod, pentru ca podul să scârţăie şi ca viitoarea legătură să se anuleze.
 
O altă legendă, care circulă în jurul podului, spune că tinerii cadeţi de la Academia Militară amăgeau tinerele localnice cu întâlniri de amor şi jurăminte de iubire pe pod, pentru ca apoi să uite de ele.