Casa memorială „Eusebiu Camilar” din Udeşti

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este o o casă tipic ţărănească, cu încărcătură emoţională, ce te introduce în lumea satului şi universul operei prozatorului Eusebiu Camilar!

• Este în satul Udeşti, Județ Suceava
• Construit la mijlocul sec. al XIX-lea
• Anul înfiinţării: 1984
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Casa memorială „Eusebiu Camilar” de la Udeşti este un muzeu dedicat prozatorului Eusebiu Camilar (1910-1965)…

• Constructor/ Autor: Ion şi Natalia Camilar
• Cod monument Istoric: SV-III-m-B-05687
• Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Casa memorială este adăpostită în casa în care a trăit Eusebiu Camilar, casă construită la sfârşitul sec. al XIX-lea de către părinţii săi. În anul 2004, a fost înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Suceava.

Case este de dimensiuni modeste şi este o locuinţă ţărănească, ridicată din lemn de stejar şi cu acoperiş din şindrilă. În această casă a văzut lumina zilei, prozatorul Eusebiu Camilar, fiul lui Ion şi Natalia Camilar. Acesta a urmat şcoala primară în satul natal şi liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava. A început să scrie în jurul vârstei de 14-15 ani, iar în anul 1929, la vârsta de 19 ani, a debutat cu versuri ân „Moldova literară”, revista Societăţii Literare „Tinerimea” din Mihăileni.

A lucrat ca ziarist la Iaşi.  În data de 31 martie 1938, s-a căsătorit cu poeta Magda Ipsos, iar în anul 1945 s-au mutat la Bucureşti, unde au trăit până la sfârşitul zilelor. Soţia sa moare în anul 1944, iar Eusebiu Camilar în data de 27 august 1965 de o boală de ficat.
 
Dintre operele sale amintim:
– Chemarea cumpenelor, Bucureşti, 1937 
– Cordun, București, 1942 
– Prăpădul Slobodei, Iași, 1943
– Turmele, Bucureşti, 1946
– Focurile, Bucureşti, 1945 
– Valea hoţilor, București, 1948
– Negura, vol. I-II, București, 1949-1950 
– Împărţia soarelui, București, 1955 
– Poarta furtunilor, București, 1955
– Inimi fierbinţi, Bucureşti, 1956 
– Farmecul depărtărilor, București, 1966 
– Povestiri eroice, București, 1965

Eusebiu Camilar a fost şi traducător, şi membru corespondent al Academiei Române începând din anul 1955. Dintre operele de traducător se numără:
– Nikolai V. Gogol, Însemnările unui nebun, București, 1945
– Aleksandr S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1946
– Alexei N. Tolstoi, Povestiri rusești, București, 1947
– Din poezia chineză clasică, București, 1956
– 1001 de nopţi, 4 vol., București, 1956-1963 (basme arabe)
– Ovidiu, Tristele, București, 1957
– Eschil, Perșii, „Cei șapte contra Tebei„, București, 1960
– Li Tai-pe, Poezii, Bucureşti, 1961 etc.  

Casa în care a copilărit scriitorul îi rămâne moştenire şi o renovează şi măreşte cu o cameră şi o verandă. Casa era încpnjurată de un gard de stejar şi dispunea de aproximativ 800 de metri pătraţi. Pe teren era amenajată şi o grădină mică de flori. În anul 1980, fiica scriitorului Elisabeta Goian, a donat casa statului român din dorinţa înfiinţării aici a unui muzeu memorial. Înainte de inaugurarea muzeului, casa a trecut printr-un proces de restaurare, iniţiat şi suportat financiar de către Muzeul Judeţean Suceava. Din anul 1995, casa muzeu găzduieşte annual Festivalul naţional de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”.
Casa memorială este constituită din trei încăperi, două holuri, verandă şi prispă, care adăpostesc o expoziţie permamentă, precum şi spaţii memorialistice în care sunt expuse piese de mobilier vechi, fotografii, tablouri, obiecte personale, manuscrise, cărţi, reviste etc. ce recrează universul scriitorului Eusebiu Camilar.