Cetatea Sibiului

Mai toate turnurile şi o bună parte a zidurilor cetăţii sibiene au beneficiat de lucrări de renovare și recondiţionare mulţmită programului Sibiu capitală culturală europeană în 2007. De câţiva ani încoace în centrul oraşului se organizează diferite manifestări menite să reînvie atmosfera burgului de altădată cum ar fi festivalul Cetăţi Transilvane.

 

Cetatea Sibiului era încercuită pe toate laturile de fortificaţii formate din ziduri şi turnuri de apărare. Pe latura de S-E se păstrează cel mai bine zidul cetaţii, fiind consolidat în repetate rânduri şi asta datorită atacurilor frecvente în această parte a cetăţii. A treia centură de fortificaţii a fost construită în secolul al XIV-lea şi ulterior consolidată trei veacuri mai târziu. Latura de est este foarte bine conservată şi se întinde de-a lungul străzii Cetăţii şi Bulevardului Corneliu Coposu. În anii 1432, 1438 şi 1442, fortificaţiile oraşului Sibiu, au rezistat cu succes atacurilor turceşti, fiind extinse continuu. Astfel, la jumatatea secolului al XVIII-lea, centura de fortificaţii a Sibiului, pe lângă porţile şi bastioanele cunoscute, numara 39 de turnuri, dintre care 28 întreţinute de bresle şi 11 de administraţia oraşului. La sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, însă, au fost dărâmate 8 din cele 39 de turnuri şi cea mai mare parte a porţilor oraşului. Din aceasta fortificatie s-au păstrat trei turnuri : turnul dulgerilor, turnul olarilor şi turnul arhebuzierilor şi armierilor. 
Turnul Archebuzierilor şi Armierilor a fost construit în secolul al XV-lea, iar ulterior a devenit Turnul Pânzarilor, nume dat de breasla ce îl avea în grijă. Turnul Dulgherilor a fost construit tot în secolul al- XV-lea, însă specialiştii spun că acesta a fost refăcut datorită faptului că baza turnului este cilindrică, iar partea de sus octogonală. 

Al 3-lea turn este Turnul Olarilor, un turn pătrat ridicat în acelaşi veac. Un zid de legătură între aceste turnuri este o reconstrucţie recentă a vechiului zid care exista între ele. 

Turnul gros a fost ridicat un secol mai târziu decât cele trei turnuri, insă acesta este locul în care primul teatru din Sibiu a funcţionat începând cu anul 1778. Odată cu renovarea şi reamenajarea Sălii Thalia, turnul a fost renovat şi integrat clădirii noii filarmonici. La capătul bulevardului Coposu se află Bastionul Haller. Construit în anul 1552, din initiativa primarului Petrus Haller, pentru întărirea inelului zidurilor din jurul Oraşului de Sus. Acesta se continuă cu latura de nord a cetăţii până la biserica Ursulinelor, având o lungimea totală de 223 de metri şi înăţime maximă de 9 m. 

Bastionul Soldish, a fost ridicat între anii 1622-1627 ca fortificaţie de apărare a oraşului de sus. Se află la capătul străzii Bastionului pe şoseaua Alba Iulia şi face parte din ultimele fortificaţii care s-au construit pentru apărarea oraşului medieval cronologic ultimul dintre bastioanele oraşului. Pe latura exterioară a bastionului este ataşată, se spune, cea mai frumoasă stemă a oraşului pe o placă de marmură albă.

În orasul de jos zidurile cetăţii au dispărut, singurele urme rămase fiind două turnuri : Turnul Pulberariei si Turnul Pielarilor. 

Turnul Pulberariei, a fost ridicat la mijlocul secolului XVI având rol de depozit pentru praful de puşcă şi făcea parte dintr-un complex defensiv care avea rolul de a apăra Poarta Ocnei din apropiere. 

Turnul Pielarilor, a fost construit în anul 1638 şi făcea parte din a doua centură de apărare a Oraşului de Jos. Turnul era dat în grija breslei pielarilor, de unde şi numele turnului. Pasajul Scărilor face legătura dintre orasul de sus şi oraşul de jos prin două ramificaţii de scări şi arcade care înconjoară zidurile cetăţii din jurul Bisericii Evanghelice. Piaţa Aurarilor a primit numele după breasla prezentă în această zonă, meşterii aurari care aveau ateliere aici. Din Piaţa Aurarilor se ajunge in Piata Mică, printr-un pasaj de scări care păstrează aspectul original datat 1567. La capatul de sus al pasajului se afla un turn de aparare ridicat în secolul al XV- lea.