Conacul Golesti si Complexul Muzeal Golesti

• Este la 10 km de municipiul Piteşti, Județul Argeş,
• A fost ridicat în secolul al XVI-lea şi a fost modernizat de-a lungul vremii de generaţiile de boieri care au ocupat dregătorii importante în Ţara Românească
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Conacul boierilor Goleşti şi complexul muzeal cu acelaşi nume oferă o incursiune în timp şi un dor nebun de un vin de calitate…

• Coduri monument Istoric:
  AG-II-a-A-13697
  AG-II-m-A-13697.01
  AG-II-s-A-13699
  AG-III-m-A-13697.07
• Condiții de vizitare: se oferă ghidaj

Complexul Muzeal Goleşti include Muzeul de Istorie-Etnografie şi Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, cel din urmă dispus în aer liber.
Prima instituţie cuprinde patru expoziţii permanente: expoziţia memorială Conacul Goleştilor, secţiunea pedagogică (Şcoala din Goleşti), secţiunea de istorie a Goleştilor, secţiunea de etnografie şi artă populară a judeţului Argeş.
Ansamblul arhitectural Conacul Goleştilor include un conac fortificat (1641-1642), o biserică din 1646 şi o cruce de pomenire. În interiorul conacului, construcţie laică fortificată (unică în ţară), sunt expuse piese originale de mobilier, tapiţerie, o pianină, la care a cântat celebrul compozitor Franz Liszt, care a petrecut două săptămâni la Goleşti, la invitaţia lui Carol Davila. În acest spaţiu există şi tablouri ce îi înfăţişează pe membrii familiei Golescu, dar şi o expoziţie de icoane pictate pe sticlă.

Felul în care Salonul oriental este amenjatat reflectă rigorile diplomatice existente în acele timpuri. În mijlocul încăperii se află o măsuţă joasă, cu o tavă din argint, iar alături şase perne din mătase pe care diplomaţii meditau asupra problemelor dintre ţări.
O altă încăpere a aparţinut Anicăi Golescu şi soţului acestuia, doctorul francez Carol Davila, iar o altă cameră a fost cea în care Zoe Golescu, soţia lui Dinicu Golescu, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.
Rămăşiţele unui tunel secret arată că acesta făcea legătura între clădire şi malul drept al Argeşului, căile secrete de refugiu fiind des întâlnite în acele vremuri.
Secţia Pedagogică cuprinde prima „Şcoală Slobodă Obştească” în limba română înfiinţată de cărturarul Dinicu Golescu, unde erau primiţi la studii, fără taxă, atât copiii boierilor, cât şi cei ai arendaşilor, fete şi băieţi.
Şcoala a funcţionat doar până în 1830. După revoluţia paşoptistă, şcoala a fost redeschisă de către fiica lui Dinicu Golescu, Zinca, care a adus în instituţie şi un număr considerabil de profesori pregătiţi în străinătate.
Există şi o baie turcească amenajată tot de Dinicu Golescu, singura din ţară de acest fel păstrată aproape integral.

Alături de şcoală vei găsi Foişorul lui Tudor Vladimirescu, unde acesta şi-a petrecut ultimele zile de libertate (a fost capturat de oamenii lui Alexandru Ipsilanti chiar între zidurile conacului), foişor folosit pentru supravegherea împrejurimilor.
Atmosfera de secol XIX din acest spaţiu este întregită de flintele expuse pe pereţi. Restul elementelor de mobilier sunt de factură ţărănească, între care se strecoară şi câteva haine cu o croială de inspiraţie turcească, dar şi un steag al Munteniei.
Lângă turn se află bolniţa (loc destinat oamenilor în vârstă, bolnavi, săraci), spaţiu folosit astăzi pentru expoziţiile temporare.
În jurul conacului se află Parcul Goleştilor împodobit în trecut cu un eleşteu traversat de un pod din mesteacăn, un foişor şi diverse statui din piatră, după moda acelor timpuri.
Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii a fost înfiinţat în 1966 şi cuprinde 30 de gospodării ţărăneşti amenajate pentru a reprezenta principalele zone viticole şi pomicole ale ţării. Împreună formează un sat românesc şi fiecare casă cuprinde între trei şi şapte construcţii anexe.
Un alt sector al muzeului înfăţişează instalaţii şi instrumentarul specific ocupaţiilor din domeniul viticulturii şi pomiculturii: crame, poverne şi altele.