Expozitia Arheologica Tibiscum

• Este în Caransebeş, Județul Caraş-Severin
• Datare: expoziţia a fost înfiinţată în anul 1979
• Origini: situl are origini romane

Situl roman Tibiscum din judeţul Caraş-Severin este cel mai intens cercetat din regiunea Banatului şi cel mai bine cunoscut în literatura arheologică…

• Trasee amenajate: da
• Cod monument istoric: CS-I-s-A-10805
• Condiții de vizitare: acces în intervalul de timp stabilit.

Expoziţia Arheologică a Sitului Roman Tibiscum se află în apropierea satului Jupa şi se întinde pe o suprafaţă de circa 20 de hectare; a fost înfiinţată în anul 1979. Situl cuprinde Rezervaţia Arheologică Tibiscum, ce are în componenţă vechiul oraş Tibiscum, un castru şi un vicus militar. Cel care a identificat ruinele a fost C. Mannert, la începutul secolului al XIX-lea.
Complexul amintit este administrat de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş şi mai este cunoscut şi sub numele de Cetate sau Peste Ziduri. În muzeu sunt expuse diverse descoperiri arheologice din epoca romană şi piese rezultate în urma săpăturilor arheologice de la Tibiscum, unul dintre cele mai importante oraşe din vechea provincie Dacia.

Ca repere geomorfologice, Tibiscum era amplasat în Câmpia Timişului, la o altitudine de 180 de metri. Zona se învecina la nord cu Masivul Poiana Ruscă. Spre est se deschidea culoarul Bistriţei, caracterizat printr-un relief colinar, ce urca spre masivul Muntele mic. La vest se ridicau Dealurile Zăgujenilor, iar spre sud Depresiunea Caransebeşului, de asemenea caracterizată printr-un relief colinar.

Fondate în anul 106 e.n., așezările de la Tibiscum sunt considerate cele mai importante vestigii ale antichității clasice din zona Banatului. Prima semnalare a unui monument antic ce ar fi provenit din zona Tibiscum aparține lui Aloysus Ferdinandus Marsigli. În anul 1690, acesta a descris o serie de monumente, ruine, castre și inscripții în monografia „Dunarea Pannono-Mysiana”, respectiv un altar onorific descoperit la confluența râului Timiș cu Bistra. Altarul ar fi fost închinat Corneliei Salonina augusta soție a împăratului Gallienus, „de ordo municipii Tibiscensium”. 

În anul 1851, este descoperită la Jupa o diplomă militară, ce data din 13 decembrie 157 e.n., din timpul impăratului Antoninus Pius, diplomă aflată astăzi în colecțiile Muzeului Național din Budapesta. 

Alte cercetări arheologice au fost interprinse între anii 1923-1924, la inițiativa episcopului greco-catolic din Lugoj, Ioan Boros, președintele Comisiei Monumentelor, filiala din Banat. Investigațiile, conduse împreună cu G.G. Mateescu, conferențiar la Universitatea din Cluj, au relevat poziția castrului și a așezării civile. 

După 1931, când satul Jupa a primit denumirea de Tibiscum, și până în 1960, zona a fost abandonată din punct de vedere al cercetărilor științifice. La 25 mai 1960, însă, Liviu Groza a descoperit pe malul râului Timiș tăblițele de bronz ale unei diplome militare. Descoperirea a fost declicul unor noi serii de investigații arheologice desfășurate din 1964 și până în prezent, fără întrerupere.