- Este în Bulz, Județul Bihor
- în Munţii Pădurea Craiului
- Altitudine abs.: 650m
Peştera cu Apă din Valea Leşului este o rezervaţie naturală de tip speologic situată în Bazinul Mijlociu al Văii Iadei, Munţii Pădurea Craiului…
- Trasee amenajate: partial
- Condiții de vizitare: preferabil cu ajutorul unui ghid
Rezervaţia naturală ocupă o suprafaţă totală de 0,50 hectare şi reprezintă o cavernă de interes speologic. Din intrarea situată la 10 metri deasupra albiei se varsă cursul subteran. Acesta parcurge întreaga peşteră şi constituie apele captate prin ponorul Acre. Apele mai au o resurgenţă mai joasă, în acelaşi versant, la un kilometru în aval de intrarea peşterii, prin izvorul Firez.
Peştera este structurată sub forma unei galerii cu puţine diverticole, ce meandrează pe primii 300 de metri, apa formînd terase aluvionare. În acest sector tavanul are orientare orizontală şi pare plat. După aproximativ 500 de metri de la intrare, se ajunge la primul sifon. Galeria continuă apoi fără vreo ramificaţie şi cu alte sifoane.
Explorările peşterii urmăresc joncţionarea cu peştera de la ponorul Acre.
Peştera cu Apă din Valea Leşului a fost studiată şi cercetată pentru prima dată abia în anul 1953 de către un grup de speologi amatori din Cluj, condus de B. Bagameri. La scurt timp după aceea, membrii Institutului de Speologie ,,E. Racoviţă” din Cluj au realizat prima hartă a peşterii.
În 1977, un grup de speologi de la C.S.A. Cluj-Napoca au forţat înaintarea şi depăşind Sifonul I au pătruns într-o galerie principală pe care au cartat-o până la Sifonul III. În 1981 ei au depăşit şi acest sifon, dar s-au oprit după 45 de metri, în faţa unei strâmtori încă nedepăşită. Întrarea, cu 10-12 m deasupra Văii Leşului se deschide la baza unui abrupt surplombat sub care apele subterane formează un lac permanent cu o adâncime de 1,5 metri şi care, la viituri, deversează la suprafaţă, prin intermediul unui canal de scurgere de mici dimensiuni.
Golul subteran este format dintr-o galerie meandrată, drenată de un curs de apă cu un curs permanent, a cărei albie, adâncită în depozite argilo-nisipoase, descrie o succesiune de meandre şi lasă pe laturi fragmente de terase aluvionare. Deasupra acestora se desfăşoară tavanul orizontal amintit, rar întâlnit în alte peşteri. Spre amonte de acesta, peştera devine rectilinie, panta albiei creşte, iar tavanul devine neregulat, din cauza prezenţei unor diaclaze ce au facilitat lărgirea golului subteran şi formarea unor coridoare laterale în care s-au păstrat chiar resturi de Ursus spelaeus.
În zona primului sifon galeria se lărgeşte spre dreapta şi dă impresia că ia sfârşit, dar continuă să se desfăşoare în lungul unei falii verticale, după care, prin schimbarea structurii calcarului, apare o nouă strâmtoare reprezentată printr-un sifon deschis temporar. Dincolo de acesta se dezvoltă o altă galerie ce descrie câteva meandre şi ia sfârşit într-un alt sifon, închis în 1977, la data explorării.
Peştera cu Apă din Valea Leşului s-a format aşadar sub acţiunea apelor captate în subteran prin Ponorul de la Acre. Locul este în permanenţă traversat de un curs de apă, între cavernă şi Izvorul de la Firez stabilindu-se un drenaj subteran ce tinde să substituie scurgerea de suprafaţă din lungul Văii Leşului.
