- Este în comuna Daneş, sat Criş, Județul Mureş
- Unitate geografică: Podişul Târnavelor
- Altitudine: între 350 şi 680 m
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Fără condiții de campare
Rezervaţia de stejar pufos din judeţul Mureş este o zonă protejată de tip forestier care conservă specia Quercus pubesncens …
- Trasee amenajate: nu
- Trasee marcate: nu
- Condiții de vizitare: echipament montan adecvat
Rezervaţia se află în Podisul Târnavelor, satul Criș şi are o suprafață de 11.90 ha (dispusă în trei parcele). Aici se găsesc suprafeţe acoperite cu stejar pufos (Quercus pubesncens) în asociere cu arborete de sânger (Cornus sanguinea) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
Pădurea de stejari pufoşi, caracteristică zonelor de silvostepă, se găseşte în Mureş în etajul gorunului, la altitudini cuprinse între 500-650 m, pe versanţi repezi (25-40°) cu expoziţie sudică. Pădurea face parte din categoria funcţională pentru protecţia solului.
Stejarii pufoşi din rezervaţie, arborete pure şi echiene, reprezentând lăstărişuri de generaţia a II-a, au o vârstă între 80-100 de ani, diametrele medii sunt cuprinse între 20-24 cm şi înălţimi medii cuprinse între 11-14 m.
Stejarul pufos este un arbore indigen şi este caracteristic sudului Europei, zonei meditareneene şi submediteraneene. Spre nord urcă până la 50º latitudine, la est se întinde până la Marea Caspică, iar la sud se găseşte mai rar, până în sudul Italiei. În România. stejatul pufos are păduri rare, pâlcuri sau tufărişuri în regiunea de câmpie şi de silvostepă, în aproape toate regiunile ţării. Cel mai frecvent îl găsim în silvostepa sudică a Moldovei, Munteniei şi Olteniei. În Dobrogea participă la alcătuirea şibliacurilor, alături de cărpiniţă, mojdrean, porumbar, vişin turcesc, scumpie.
În vestul ţării, apare pe solurile calcaroase. Pe dealurile Buzăului alcătuieşte păduri rărite la 500-600 m, la fel ca în Podişul Mehedinţi, unde exemplare izolate urcă la 960 m.
Are o tulpină neregulată, iar scoarţa este des şi adânc crăpată. Lemnul este folosit cel mai mult ca lemn de foc. Coroana este largă şi neregulat răsfirată, rară, luminoasă.
Fauna este caracteristică pădurilor din zona de dealuri înalte. Speciile cele mai frecvent observate sunt căpriorul, iepurele, mistreţul, fazanul, însă habitatul lor nu este redus doar la suprafaţa rezervaţiei.
Teritoriul este alcătuit din argile marnoase şi nisipuri pe 99% din suprafaţă şi halocen (pietrişuri şi nisipuri) pe 1% din suprafaţă, ceea ce dovedeşte că aparţine de perioada istorică a panonoanului. Formează straturi slab ondulate, larg boltite sub formă de domuri separate prin sinclinale largi.
Rezervaţia a fost înfiinţată în anul 2000. şi este menţinută în stare satisfăcătoare deoarece paza îi este asigurată de pantele mari ale versanţilor.
Acces: Tg Mureş DN E 15 Sighişoara – DN 14 Daneş – DJ 143 Criş
