Cheile Turenilor

Cheile Turenilor (denumite local și Cheile Tureni sau Turului) au fost înființate in 1993 ca rezervație natural mixtă (floristică, faunistică, peisagistică) și parc arheologic (terase și peșteri locuite) iar în 2000 a dobândit statutul de arie protejată de interes național.

Cheile Turenilor sunt rezultatul unor fenomene carstice manifestate în calcarele jurasice aflate la contactul Munților Trascău cu Depresiune Turda – Alba Iulia (Bazinul Transilvaniei). Accesul auto se face în principal prin satul Copăceni, pe un drum nemodernizat de aproximativ 3 km care se desprinde din drumul european E60 Cluj -Turda. Pe trasee turistice se poate ajunge și din comuna Tureni sau venind de la Cheile Turzii. 

Aspectul rezervației este acela de canion carstic, în formă de V, pereții de calcare având înălțimi cuprinse între 20 și 105 m.  Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereții (înalți de 100-150 m) sunt decorați cu diferite forme carstice: cascade, marmite, peșteri etc. Sunt relativ greu de străbătut. Pe platoul carstic situat deasupra cheilor, altitudinile sunt relative uniforme (540-580 m). Formarea Cheilor Turenilor (a podurilor natural, a lapiezurilor și dolinelor) este rezultatul unor fenomene carstice de suprafață (exocarst). Podurile naturale sunt mărturiile unor caverne care au existat anterior, distruse apoi prin acțiunea agenților atmosferici externi. 

Fenomenele endocarstice au jucat un rol important și în adâncirea treptată a văii, fapt demonstrat de prezența peșterilor la diferite nivele în cuprinsul cheilor. În Chei există 29 de peșteri și grote, cu lungimi cuprinse între 3 – 58 m printre care Peștera cu Silex (64 m), Peștera de sub grohotiș (27,5 m), Peștera Vulturilor, Şura Mică, Peștera Liliecilor (58 m), Peștera cu două intrări (20 m), Peștera Şura Mare (18 m) Peșterile din Cheile Turenilor sunt în prezent fosile, colmatate și inactive.

Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu neoliticul mijlociu, dar și numeroase artefacte ce datează din perioada dacică și romană (puncte de observație legate de castrul roman de la Potaissa). Cele mai vechi urme de locuire omeneasca din Cheile Turenilor dateaza încă din mileniul al V-lea i.Cr. și aparțin complexului cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Nouă. Alte descoperiri datează din perioada finala a epocii neolitice și din epoca bronzului. Pe terasa Poderei au fost găsite urme de locuire databile în perioada finala a etnogenezeii românești și a feudalismului timpuriu (secolele V-XII).

Alte locuri interesante sunt cele numite Colțul Câinilor, Stâna Crinilor sau punctul „La Furnici” de pe dealul Ghienghe, unde a fost descoperit un tumul înalt de 3 m și cu un diametru de 40 m, ce cuprinde morminte din epoca bronzului. Aceste locuri deosebit de interesante sunt completate de cascade și marmite spectaculoase și sunt înconjurate de un peisaj superb cu o floră și o faună specifică acestui areal. Toate aceste frumuseți fac din rezervația naturală un loc de neuitat pentru cei ce s-au încumetat să străbată Cheile Turenilor.