Conacul poetului Costache Conachi

Este în Ţigăneşti, Judeţul Galaţi
Construit în 1840
Inchis momentan turiştilor

Palatul de la Ţigăneşti reprezintă locul unde s-a născut şi a trăit Costache Conachi, ispravnic, logofăt, şi, mai ales unul dintre cei care au pus bazele poeziei moderne româneşti…

Ctitor/Autor: Costache Costachi
Cod monument Istoric:
Condiţii de vizitare: restricţionat

Conacul poetului Costache Conachi este de fapt un palat în stil neoclasic, o clădire impozantă, înconjurată de un teren mare, ce are 70 ha. La intrarea curţii conacului, există o poartă triumfală, construită în stil neogotic. Este compusă din trei corpuri, iar cel central are intrarea monumentală în forma de arc ogival, iar deasupra, o terasă străjuită de creneluri.

Istoria conacului este tumultoasă şi plină de schimbări. În perioada 1839-1840 încep lucrările la curtea nouă de la Ţigăneşti, iar la 1841 casa era plină de meşteri.

Conacul poetului Costache Conachi

Din căsătoria Lui Costache Conachi cu Smaranda Negri, s-a născut Ecaterina, ce s-a căsătorit, în 1846, cu caimacamul Nicolae Vogoride, sărbătoare la care a participat şi domnitorul Mihail Sturdza. Nicolae Vogoride a făcut mai multe modificări conacului de la Ţigăneşti, între care şi amenajarea unei săli a tronului, datorită dorinţei sale de a ocupa tronul Moldovei. Dar, cei doi au divorţat, iar conacul a trecut în proprietatea fiului lor, Emanoil Vogoride. Emanoil a vândut conacul şi moşia lui Tache Athanasiu, mare proprietar de terenuri şi personaj politic important, prefect al judeţului Tecuci, apoi deputat sau senator liberal pentru judeţele Tutova, Tecuci şi Covurlui. El a lăsat conacul şi moşia de la Ţigăneşti Academiei Române, prin testamentul încheiat la 27 decembrie 1897, cu condiţia ca aceasta să înfiinţele la palat „Şcoala de Agricultură a Academiei”, lucru ce s-a şi întâmplat. După moartea sa din anul 1900, moştenitorii au atacat testamentul fără succes.
În anul 1912, Academia i-a adăugat conacului două aripi laterale şi a modificat faţada în stil neoclasic. Cutremurul din 1940 l-a avariat, fiind reparat de tot de Academie, în 1942. În 1974, conacul; a fost naţionalizat, Combinatul Siderurgic Galaţi a devenit noul proprietar, pentru ca după evenimentele din 1989, conacul sa intre în administraţia unei societăţi desprinse din Combinatul Siderurgic „Sidex” Galaţi, SC Dunasi SA Galaţi.
În 2008, Dunasi SA a intrat în lichidare judiciară, imobilul fiind scos la vânzare.

Imobilul se află în stare avansată de degradare. Trecerea anilor și ignoranța proprietarilor au lăsat urme adânci, fiind transformat de câțiva ani buni în motel ieftin și de prost gust. Proprietarul de drept, Academia Română, a rămas să se judece în instanță pentru obținerea conacului cu administratorul judiciar Insolv Expert SPRL Galaţi.

Conacul poetului Costache Conachi

Costache Conachi (Alexandru Conachi) s-a născut la Ţigăneşti, la 14 septembrie 1778 şi a fost un scriitor român, ce venea dintr-o familie boierească fanariotă. A fost educat de către un refugiat francez şi a studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.
A făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, cu articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

A ocupat înalte funcții dregătorești în Moldova. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. A fost:

comis (înainte martie 1803),
ispravnic al ținutului Tecuci (august 1806),
staroste al ținutului Putna (noiembrie 1809),
agă al târgului Iași (după noiembrie 1813 ),
ispravnic al ținutului Tecuci (1815),
vornic al obștii la Iași (1816),
vornic al poliției (ianuarie 1817),
mare vornic (înainte de iunie 1820),
mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine, la 28 decembrie 1823),
mare vornic (1824),
mare postelnic (februarie 1827-ianuarie 1828),
membru al unui atelier (lojă masonică) din Iași (1828),
mare logofăt (februarie 1829),
membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830).
Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare.
mare logofăt (octombrie 1831),
ţiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832). Demisionează în februarie 1833. Păstrează în continuare titlul de vornic.
mare logofăt, numit de Kiselev (aprilie 1834).
Din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă administrarea unor hotărnicii.
Este ales epitrop al mănăstirilor moldovene închinate Sf. Mormânt (1837).

Opera sa nu a fost prețuită de nimeni, George Călinescu, Ibrăileanu și Iorga râdeau de poeziile lui, pe care le dădeau exemple de dulcegării penibile. Însă versurile îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, superior Văcăreștilor.
A scris în principal poezie erotică si văicăreață, care l-a impresionat pe Eminescu. Nereuşita candidatură la domnia Moldovei din 1830, îl determină să se retragă la Ţigăneşti. Costache Conachi s-a stins din viaţă la 4 februarie 1849.

Conacul poetului Costache Conachi