Muzeul Revoluţiei

• Este în Timişoara, judeţ Timiş
• Construit în anul 1989
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare

În Muzeul Memorialul Revoluţiei din Decembrie 1989 din Timişoara se află cel mai important punct de depozitare și prezentare a informațiilor referitoare la Revoluţia din Decembrie 1989 din întreaga ţară…

• Autor: Asociaţia „Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989″
• Cod monument Istoric:
• Condiţii de vizitare: partială

În acest spaţiu, Asociaţia „Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989″ colectează mii de informaţii scrise, audio şi video despre evenimentele de atunci, ce formează o adevărată enciclopedie. O parte dintre materiale sunt expuse spre vizitare. Expoziţiile acoperă şi viaţa sub dictatorul comunist Ceauşescu, dar şi desfăşurarea  Revoluţiei de la Timişoara, ce a dus în final la răsturnarea regimului. Se pot viziona filme ce prezintă drama acelor zile. Asociaţia cinsteşte memoria victimelor şi tocmai de aceea, în întregul oraş, mai ales în „punctele fierbinţi ale Revoluţiei” au fost amplasate monumente dedicate martirilor Timişoarei. Indiferent de vremeatimisoara.ro, merită să vizitaţi acest muzeu, ce adună exponante ce surprind un punct de cotitură din istoria tării noatre.

Anul 1989 a dus la căderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europă. Spre sfârşitul anului, îndeosebi în vestul României, populaţia aflase, de la posturile de televiziune străine (maghiare şi iugoslave) şi prin intermediul emisiunilor în limba română de la Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, de schimbările din Europa. Aşa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrară a pastorului timişorean László Tökés, fixată pentru data de 15 decembrie 1989) să devină pretext pentru o revoltă populară în Timişoara, transformată apoi, prin radicalizare, în revoluţie.
 
În 15 decembrie s-au adunat în faţa casei parohiale mai mulţi enoriaşi care doreau să împiedice evacuarea pastorului. Fiind o zonă extrem de circulată, aproape de centrul oraşului, mulţi locuitori ai oraşului se opreau pentru a afla ce se întâmplă. Ei au îngroşat, astfel, iniţial involuntar, numărul celor adunaţi. În data de 16, numărul celor adunaţi crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriaşi reformaţi, ci cetăţeni ai Timişoarei, de diferite etnii şi confesiuni. După-amiaza s-a strigat pentru prima dată ,,Jos Ceauşescu !”. A fost de ajuns această scânteie pentru a se declanşa revolta. În strigăte de „Jos Ceauşescu!” şi „Jos comunismul!”, demonstranţii s-au deplasat în diverse puncte ale Timişoarei pentru a chema oamenii la revoltă. Au fost trimise trupe de Armată, Miliţie şi Securitate pentru a dispersa mulţimea. Demonstranţii au fost bătuţi şi arestaţi în aceeaşi noapte şi în dimineaţa următoare.
În după-amiaza de 17 decembrie, mulţimea s-a adunat din nou în centrul oraşului. Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceauşescu a dat ordin să se deschidă focul împotriva manifestanţilor. Ca urmare, au căzut primii martiri ai Revoluţiei din Timişoara.
În noaptea de 18/19 decembrie, cu complicitatea unor medici şi asistente de la Spitalul Judeţean, autorităţile au furat o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucureşti, unde au fost arse la Crematoriu. Aceste acte crude au întărâtat şi mai mult populaţia oraşului. Alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă comună. În zilele următoare, Timişoara arăta ca în timp de război: magazine arse, patrule pe străzi, convorbirile telefonice întrerupte, oricine era găsit pe străzi era arestat. Rezistenţa însă nu a încetat.
În 19 decembrie muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă. Exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oraş. O masă de zeci de mii de oameni se va îndrepta spre centrul Timişoarei în dimineaţa aceleiaşi zile. În faţa acestei situaţii, forţele armate s-au retras în cazărmi. Înaintea autorităţilor au fost aduse cererile demonstranţilor, care cuprindeau, printre altele: demisia lui Ceauşescu, demisia guvernului, alegeri libere.
În 20 decembrie, Timişoara a fost declarată primul oraş liber al României de către reprezentanţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică. Majoritatea arestaţilor au fost eliberaţi. În aceeaşi zi, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei.

Memorialul Revoluţiei a fost declarat obiectiv de importanţă naţională. Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 a prins contur în 26 aprilie 1990, în scopul cinstirii memoriei victimelor represiunii din timpul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. În 1996, a fost înfiinţat Centrul Naţional de Documentare şi Informare Publică privind Revoluţia din Decembrie 1989. Muzeul a fost amenajat într-o cladire de pe strada Emanoil Ungureanu, construită în stil baroc, în secolul al XVIII-lea. Clădirea a fost primită de asociație de la Primăria Timișoara pentru 99 de ani. În momentul primirii clădirii aceasta era o ruină. Cu investiții de 17 miliarde lei vechi, subvenții de la bugetul statului, clădirea a fost reparată devenind folosibilă, și s-a construit chiar un nou etaj. Aici a funcţionat o sală pentru documentare şi cercetare, una pentru arhivare audio-video, o arhivă pentru documente scrise şi presă, plus săli de expoziţie, biblioteca şi capela eroilor. Fiind însă casă naționalizată, urmașii foștilor proprietari au revendicat clădirea şi au câştigat în instanţă.
Asociaţia şi-a mutat sediul într-un un fost cămin de garsoniere pentru cadre militare, aflat lângă cazarma de pe strada Oituz.