Abecedarul de la Tărtăria

• Descoperite în Tărtăria (între Alba Iulia şi Orăştie), judeţul Alba
• Deschis turiştilor cu taxă de vizitare, la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj
• Datare: 1961
• Origini: neclare

Abecedarul de la Tărtăria este reprezentat de trei tăbliţe de lut ars, descoperite în anul 1961 de către arheologul român Nicolae Vlasa, ce sunt inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de acord că acesta este primul mesaj scris din istoria omenirii…

Descoperirea, recunoscută de străini, este negată de unii istorici români, chiar dacă inscripţiile găsite au o vechime de mii de ani. Plăcuţele de la Sumer, care demonstrau că scrierea sumeriană e cea mai veche din lume, erau datate în jurul perioadei 3300 î.Hr. Însă plăcuţele de lut descoperite de Nicolae Vlasa la Tărtăria, au fost datate la o vechime de aproximativ 7000 de ani! Tăbliţele sunt datate diferit, în funcţie de eşalonul cronologic ales, între 3900 – 4200 î.Hr. sau între 4400 – 4600 î.Hr., adică perioada aproape simultană cu apariţia scrierii protosumeriene.

Dacă vârsta estimată s-ar dovedi în final a fi adevărată, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din lume. În mod paradoxal, toate celelalte cele mai vechi scrieri din lume (egipteană, Harappa și sumeriană) se învârt toate în jurul datei de cca. 3.200-3.500 î.Hr. Evident, distanța în timp dintre acestea şi tăbliţele de la Tărtăria este mare. Însă, există un obstacol de neînvins în ceea ce privește determinarea vârstei deoarece posibilitatea datării cu carbon radioactiv nu mai există din cauza unui tratament termic.
Pentru determinarea inscripţiilor, s-a utilizat o metodă indirectă: s-au făcut analize pe alte obiecte (oase) găsite în groapa rituală. Cu toate acestea, există voci sceptice care susțin că tăblițele sunt falsuri „puse” în groapă de descoperitor, fapt ce nu poate fi clar infirmat, de vreme ce nu se pot lua probe din piese. Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria Gura Luncii în momentul descoperirii tăblițelor. De asemenea, tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția lor exactă în momentul descoperirii. Vlassa a declarat un număr variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate, iar articolele scrise de el după această descoperire nu prezintă clar situația stratigrafică a tăblițelor.

Unii cercetători sau entuziaști, pe baza celor trei descoperiri presupus mai vechi decât scrierea sumeriană, au ridicat ipoteza că scrierea în general, apoi sub forma pictogramelor a apărut mai întâi în sud-estul Europei și nu în Mesopotamia, teorie puternic criticată în arheologia mondială. De asemenea, există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania datorită unor contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat deși datarea tăblițelor este mai timpurie cu un mileniu față de apariția scrisului în Orient. Mai există ipoteza unui contact și transmiterii din aria Egeeană, fiind multe elemente care îndreaptă cercetătorii în mod special spre zona insulelor Ciclade. Lăsăm la o parte faptul că aria Cicladelor este legată direct și strâns de precursorii civilizației grecești (civilizațiile pelasgilor, minoanilor, micenienilor). Prezența unor artefacte ridică un semn de întrebare: este vorba de statuetele din alabastru, acest material fiind folosit în Ciclade apoi stil sau maniera execuției este asemănătoare cu cea de acolo, precum și obiecte de podoabă, fiind vorba de scoicile spndylus care cresc cu precădere în marea Mediterană.
Potivit cerectătorilor, plăcuţele conţin însemne ideogramatice, reprezentând un mesaj transmis unor divinităţi subpământene sau cereşti. Două dintre plăcuţe sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și alte obiecte. A treia cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii şi este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. Multe dintre semnele conținute pe ea se regăsesc în inscripțiile arhaice grecești şi la scrierile feniciane, etrusce, vechi italice, iberice.
Specialiştii spun că aceste plăcuţe au o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultură Turdaş-Vinca (4500-3700 î.Hr.), râspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. Ei au descifrat scrisul de pe plăcuţă, iar el sună astfel: „BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA” şi s-ar traduce prin: „Poarta de acces a marelui rege, care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre şi renumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe”.

Tăblițe oarecum asemănătoare au fost găsite în colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, într-un nivel neolitic, însă acestea corespund mileniului III î.Hr. Şi la Gradeshnița, localitate din nord-vestul Bulgariei, s-au descoperit două platouri de dimensiuni reduse; pe fundul uneia dintre ele se poate recunoaște reprezentarea schematică a unei ființe omenești sau divinități, iar cel de-al doilea relevă o decorație care ar putea fi o formă de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo și de una din tăblițele de la Tărtăria.

Cele trei tăblițe de la Tărtăria prezintă trei modalități de scriere diferite:
– pictografică (tăblița dreptunghiulară fără orificiu)
– scriere de tip anatolian (tăblița dreptunghiulară cu orificiu)
– scriere propriu-zisă; (tăblița rotundă)

La Tărtăria nu s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.
În 2003, la iniţiativa lui Napoleon Savescu, fondator şi preşedinte al „Dacia Revival International Society of New York”, a fost ridicat la Tărtăria un monument închinat primului mesaj scris din istoria omenirii.