Turnul Croitorilor

• Este în Cluj, județ Cluj-Napoca
• Construit în anul 1405
• Deschis turiştilor, fără taxă de vizitare.

Turnul Croitorilor sau Bastionul Bethlen este unul din puținele turnuri de fortificație care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului și care s-a păstrat intact până în zilele noastre…

• Ctitor/Autor: regele Sigismund de Luxemburg
• Cod monument Istoric:

A fost finanțat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion al zidului medieval de apărare a fost finanțat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc). Breasla croitorilor din Cluj l-a întreținut și a avut obligația pazei orașului în acel punct. Atunci, aceasta era considerată cea mai importantă breaslă, fapt ce subliniază cât de însemnat era acest colț de oraș din punct de vedere strategic.
Bastionul reprezintă colțul de sud-est al cetății medievale. Turnul Croitorilor din Cluj Napoca face parte din a doua incintă fortificată prin sistemul de ziduri ale oraşului, ridicate în prima jumatate a secolului al XV-lea şi continuate până în secolul al XVII-lea.
Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră dăltuită, zidurile masive păstrând încă lăcașurile de tragere. Spre nord se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri și drumul de strajă pe zid.

A fost construit pe colţul sud-estic al zidului de apărare al oraşului, după anul 1405, ca urmare a privilegiilor acordate de regele Sigismund de Luxemburg, iar prima atestare documentară datează din anul 1457, din timpul regelui Matia Corvin.
De-a lungul timpului, Turnul a fost distrus de mai multe ori: 1551-1553, 1601 şi 1627, când Turnul Croitorilor este lovit de trăsnet şi parțial distrus. Reconstrucţia este mai lentă la început, însă spre sfârşitul anului 1629, ritmul este accelerat, iar turnul este refăcut după alt plan, adaptat artileriei. Planul pentagonal și poziția de pinten pe care o are în cadrul fortificației i-au atras denumirea improprie de Bastion.
Între 1703 şi1711, Turnul Croitorilor este avariat de către imperiali în timpul răscoalei curuților condusă de Francisc Rakoczi II, în scopul de a slăbi capacitatea de apărare a orașului. După restabilirea păcii, turnul este din nou reparat.
La sfârşit de secol XIX, s-au demolat majoritatea turnurilor şi o mare parte a zidului de incintă. Turnul îşi pierde rolul militar, apoi este restaurat. Se reface şarpanta, se execută o nouă scară, i se redă aspectul inţial, insistându-se asupra unei imagini cât mai „medievale”. Fiind reconstruit în epoca Principelui transilvănean Gábor Bethlen, turnul a fost denumit în epoca romantică a secolului al XIX-lea Bastionul Bethlen.

La sfârşitul anilor ’50 se restaurează din nou monumentul efectuându-se lucrări la metereze. În 1967, este eliminată scara construită la sfârşitul secolului XIX. Atunci s-a încercat amenajarea muzeu de istorie al oraşului Cluj, însă autorităţile comuniste au interzis acest lucru. În 1970, se demolează magherniţele parazitare şi se începe un proiect de restaurare coordonat de către Direcţia Monumentelor Istorice din București. Se introduce o scară de beton armat susţinută de o pilă centrală şi se înlocuiesc planșeele de lemn cu planşee de beton armat. Organizarea spaţială face edificiul inutilizabil.

Între 2000-2004, monumentul istoric, într-o stare avansată de degradare, devine adăpost pentru cei fară acoperiş. Însă, în 2004, când Primăria orașului, la inițiativa Ordinului Arhitecților din România Filiala Transilvania, preia Turnul, începe un proces de restaurare şi reamenajare. Din anul 2008, Turnul a primit o nouă destinaţie: „Centrul de Cultură Urbană”.
În faţa turnului este amplasată statuia lui Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul. După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac și preotul Saski au fost prinși, torturați și executați în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în țeapă al lui Baba Novac. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.