Colegiul Bethlen Gábor

• Este în Aiud, judeţul Alba
• Înfiinţat în 1622
• Muzeul de ştiinţele Naturii este deschis turiştilor, cu taxă de vizitare

Istoria impresionantă Colegiului Bethlen Gábor (1613–1629) datează din mai 1622, când Dieta Transilvaniei întrunită la Cluj, a aprobat planul principelui Bethlen Gábor pentru înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior…

• Constructor/ Autor: Fernec Szalay, Károly Kos
• Cod monument Istoric:
• Condiţii de vizitare: parţial

Nobilimea dorea înfiinţarea acesteia la Cluj, însă voinţa principelui a fost hotărâtoare, aşa că instituţia, care urma să poarte numele de Academicum Collegium seu Gymnasium Illustre, a fost înfiinţată la Alba Iulia. Printre intenţiile principelui Bethlen cu înfiinţarea Colegiului a fost chiar înlocuirea faimoasei Academii din Heidelberg, distrusă în 1622 de către trupele imperiale.

Activitatea didactică a instituţiei a început în anul fondării, cu prelegerile de filologie clasică ale primului profesor invitat din străinătate, poetul Martin Opitz. Din dorinţa de a asigura un învăţământ de înaltă calitate, principele a invitat profesori de la universităţile din vestul Europei.

Colegiul a funcţionat la Alba Iulia până în 1658, când clădirea a fost distrusă de atacul tătarilor, fiind mutat temporar la Cluj. În 1662, principele Mihail Apafi (1661–1690) a mutat Colegiul la Aiud, într-o clădire existentă şi astăzi, „Palatul Bethlen”, alipit incintei bisericii-fortificate (astăzi clădirea Muzeului de Istorie). Atunci, colegiul a cumpărat teren şi case şi vizavi de biserică, pe locul cărora au fost construite, în anii 1660, primele clădiri pentru învăţământ, aproximativ pe locul actual al clădirii principale.

În această perioadă, rectorul şcolii a fost medicul Ferenc Pápai Páriz (1649–1716), unul dintre cei mai cunoscuţi intelectuali ai Transilvaniei din acea vreme. În 1704, în perioada răscoalei antihabsburgice, trupele au incendiat oraşul şi Colegiul.

În 1716, rectorul Pápai Páriz a cerut ajutorul universităţii din Oxford şi regelui Angliei, pentru adunare de fonduri. Suma strânsă a fost depusă în bănci englezeşti, iar din dobânzi a fost construită între 1720–1743 clădirea colegiului mare, o clădire etajată, cu patru aripi în jurul unei curţi interioare dreptunghiulare.

Secolul al XVIII-lea a reprezentat epoca de înflorire a colegiului, în această perioadă biblioteca şi diferitele colecţii (antichităţi, monede, de ştiinţele naturii, etc.) au primit numeroase donaţii importante, au predat profesori de reputaţie europeană şi a fost construită o nouă clădire pentru tipografie. În anul 1775 a fost ridicată clădirea „Colegiului Mic”, cunoscută şi ca „Cetatea Bufniţelor” sau „Căminul de băieţi”, astăzi aceasta fiind cel mai vechi corp al ansamblului. Între anii 1820 şi1830 s-a construit un corp nou, etajat, care a fost înglobat la sfârşitul secolului al XIX-lea în aripa sudică (spre biserică) a corpului principal în plan de L.

Perioada de înflorire a Colegiului a apus în timpul revoluţiei din 1848–1849. Orasul a fost atacat, au fost ucişe aproape o mie de persoane, a fost devastat şi incendiat colegiul, distruse colecţiile sale şi biblioteca de o valoare inimaginabilă. Faculăţile au fost mutate la Cluj.

După 1895 Colegiul a funcţionat cu şcoala primară, gimnaziul şi facultatea de Pedagogie, pentru formarea profesorilor gimnaziali. Au avut loc o serie de investiţii de amploare: între anii 1883–1885 a fost construită aripa estică (principală) şi a fost transformată şi aripa sudică, să semene cu cea estică. 

Aripa estică are două etaje, ferestrele dreptunghiulare sau semicirculare, au chenare de tencuială, cu decor în stil neorenascentist. Faţada dinspre curtea interioară era deschisă prin arcade, care ulterior au fost vitrate. Ferestrele şi uşile încă mai păstrează medelele de epocă. Intrarea principală are un grilaj metalic bogat decorat. Modernizarea faţadei aripii sudice sudice a constat în decorarea cu pictură murală a sălilor, în sălile Muzeului de Ştiinţe Naturale de la primul etaj, şi într-o sală mai mică de lângă bibliotecă se văd şi astăzi. În 1896 a fost ridicată sala de sport, construită în stil neogotic, decorată cu contraforturi.

În 1922 au fost organizate serbări pentru aniversarea a 300 de ani de existenţă a Colegiului. Reforma agrară a naţionalizat majoritatea moşiilor Colegiului. Apoi, Colegiul a fost nevoit să vindă aproape în totalitate proprietăţile sale funciare rămase pentru a acoperi cheltuielile de salarizare şi costurile întreţinerii căminului. În 1948, după instaurarea comunismului, au fost naţionalizate toate imobilele rămase în proprietatea Colegiului prin două hotărâri de guvern, Colegiul fiind desfiinţat şi transformat într-un liceu pedagogic cu predare în limba maghiară, care a preluat şi corpul profesoral.

Denumirea de Liceul Gabriel Bethlen a fost interzisă în 1963, iar, în 1975, fosta academie cu trei facultăţi a fost degradată la rangul de liceu industrial. După schimbările din 1989, liceul devenise liceu teoretic, iar, în 1993, a fost denumit din nou Colegiul Gabriel Bethlen, în cadrul căruia funcţionează clase primare, gimnaziale şi liceale cu profil real, teologic, pedagogic şi grădiniţă.

Ansamblul clădirilor colegiului se situează pe colţul dintre străzile Moţilor şi Gabriel Bethlen. Din ansamblu face parte şi un parc dendrologic situat în partea vestică a parcelei pe un promontoriu, unde se află şi monumentul memorial Gabriel Bethlen. Clădirile din ansamblu cu cea mai însemnată valoare istorico-arhitecturală sunt clădirea principală, laboratoarele (fosta şcoală primară), şcoala primară actuală, hala de gimnastică şi căminul de băieţi („Cetatea Bufniţelor”). 

Colegiul a devenit, ca şi mărime, după ansamblul bisericii-fortificate, a doua construcţie a oraşului. Faţada în stil eclectic, cu pavilioane centrale şi de colţ, se înscrie în tipul palatelor administrative şi de învăţământ din perioada monarhiei dualiste. În perioada construirii, Colegiul de la Aiud era una dintre cele mai importante (şi bogate) instituţii de învăţământ superior din Transilvania, şi prin concepţia arhitecturală monumentală, conducerea ei a încercat să reprezinte şi acest statut.

Mobilierul de epocă a sălii festive s-a păstrat aproape integral, dintre care cele mai importante piese sunt cele două sobe monumentale din fontă şi tribuna sălii, susţinută de coloane din fontă. Mobilierul de expunere din muzeu de asemenea datează din secolul XIX.

Colegiul Bethlen Gábor găzduieşte n continuare Muzeul de Ştiinţe ale Naturii.