Muzeul memorial „Alexandru I. Cuza”

Palatul Alexandru I. Cuza de la Ruginoasa este un monument istoric impresionant, realizat în stil neogotic ce datează de la începutul sec. al XIX-lea și care adăpostește în prezent Muzeul Memorial “Alexandru I. Cuza”.  

 

Prezintă multe similitudini cu Palatul Sturdza de la Miclăușeni, având o formă pătrată, cu fațadele aproape simetrice și cu un singur etaj, ferestre ogivale și balcoane pe toate sprijinite pe lespezi de piatră. Proprietarul palatului a fost vistiernicul Săndulache Sturdza, care în anul 1804 se hotărăște să renoveze casa boierească de pe moșia sa de la Ruginoasa, angajându-l în acest sens pe arhitectul vienez Johann Freiwald, care îl amenajează în stil neoclasic, stil folosit foarte des în acele timpuri în Moldova. Bineînțeles că unui palat nu-i lipsește parcul, astfel că este angajat și un grădinar german, Mehler, care amenajează un parc cu alei străjuite de statui, bănci ferite, precum și un iaz înconjurat de sălcii. 

Ulterior, în anul 1811, pe locul bisericii de lemn, care se afla în spatele palatului, a fost ridicată o nouă biserică tot în stil neoclasic, care adăpostește în pronaos cripta familiei Sturdza, deasupra căruia se află o raclă din lemn în care se găsesc osemintele celor doi copii ai familiei Cuza, Dimitrie și Alexandru. Pictura interioară nu mai este cea originală, în afară de cei patru evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, pictați pe pandantivii de la baza turlei. 

 

Aspectul actual al palatului “Alexandru I. Cuza” datează de la mijlocul sec. al XIX-lea, când clădirea l-a avut ca proprietar pe logofătul Costache Sturdza, fiul vistiernicului Săndulache Sturdza, care îl angajează pe arhitectul Johann Brandel să refacă clădirea în stil neogotic. 

Lucrările de restaurare s-au întins pe perioada 1847-1855, însă logofătul Costache Sturdza nu a apucat să locuiască în noua reședință, acesta mutându-se la Iași.

 

 

Din păcate, în anul 1857 palatul ajunge într-o stare avansată de degradare, nefiind locuit și întreținut, fiind ipotecat, împreună cu moșia de la Ruginoasa, de către Alexandru Sturdza, unul din fiii lui Costache Sturdza, la Banca Națională a Moldovei pentru suma de 60 000 de galbeni. În cele din urmă, acesta neputând plăti la timp ratele, i se confiscă proprietatea care este scoasă la licitație și achiziționată de domnitorul Alexandru I. Cuza în anul 1862. Palatul va trece printr-un proces de renovare de care se va ocupa în totalitate soția domnitorului, Doamna Elena Cuza, ale cărei gusturi rafinate vor readuce palatul la splendoarea de altădată. 

Lucrările de renovare se vor încheia în anul 1864, inaugurarea oficială a palatului având loc în luna aprilie a aceluiași an. 

 

 

În timpul celui de-al doilea război mondial, Palatul a fost folosit ca și spital militar, pentru ca începând cu anul 1936 să intre în proprietatea C.F.R. care amenajează în incinta palatului un spital TBC. În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea ajunge într-un stadiu avansat de degradare, pentru ca abia între anii 1967-1978 să fie renovată, plus o parte din zidul de incintă și doar un bastion din partea de nord-vest. Din nefericire, în anul 1979, lucrările de renovare sunt oprite din cauza desființării Direcției Monumentelor Istorice. În anul 1982, se deschide în incinta palatului de la Ruginoasa Muzeul Memorial „Alexandru I. Cuza”, care avea două secții, de istorie și etnografie.

 

Între anii 2006-2010, Muzeul Memorial „Alexandru I. Cuza” trece printr-un amplu proces de reabilitare având la bază documente originale, ce cuprind descrieri amănunțite ale pieselor de mobilă și stofelor comandate, încercându-se reconstituirea cât mai fidelă a reședinței de altădată a Domnitorului Alexandru I. Cuza. Muzeul a fost adus la standardele europene contemporane prin info-touch-ul care oferă publicului accesul ușor la informații referitoare la Palatul de la Ruginoasa. Un alt element nou adus muzeului este holograma domnitorului în mărime naturală, care rostește câteva din discursurile sale renumite. 

 

Vizitatorul poate admira galeriile din lemn sculptat din esențe de nuc sau stejar, biblioteca în stil gotic tot din lemn sculptat, consolele cu oglindă în stil Ludovic, pereții și tavanele decorate cu stucatură și pictura realizată manual cu elemente specifice sec. al XIX-lea, trăsura (replică după original) și sania (piesă original restaurată) care au aparținut Domnitorului, acestea fiind doar o parte din patrimoniul muzeului.