Turnul de Apa din Arad

Turnul de apă din Arad este un monument istoric, astăzi adăpostind un muzeu al apei, cândva folosit pentru aprovizionarea cu apă potabilă a oraşului. 

 

Turnul de apă a fost ridicat în anul 1896, după planul arhitectural al arhitectului Miklós Ybl, unul din cei mai renumiţi arhitecţi ai Europei sec. al XIX-lea. Cea mai cunoscută operă a sa este Opera Maghiară de Stat din Budapesta. În România, a proiectat în anul 1863 Castelul Csito de la Jimbolia, care nu mai există în prezent, fiind demolat în anii 30 de către proprietar şi vândut ca material de construcţie. 

 

În cazul Turnului de apă, acesta a avut ca model de inspiraţie un donjon al unei cetăţi medievale, reuşind astfel să creeze o clădire aparte faţă de alte turnuri de apă din ţară. Turnul are o bază pătrată şi este ridicat din piatră şi cărămidă, prevăzut pe fiecare latură cu câte un balcon şi ferestre caracterizate cu ancadramente arcuite în partea superioară. 

 

Turnul de apă din Arad este înalt de 35 m, fiind cea mai înaltă clădire în momentul construirii sale. O altă utilizare a turnului a fost şi loc de semnalare a incendiilor.  

 

Turnul de apă a funcţionat până în anul 1956. Începând cu anul 1990, a fost transformat într-o galerie de artă, care adăposteşte o expoziţie permanentă a apei, precum şi expoziţii temporare de artă. Turnul are cinci etaje, fiecare fiind amenajat diferit, după cum urmează:

 

– etajul I –  adăposteşte expoziţiile temporare ale artisticilor plastici;

– etajul II – adăposteşte lucrări realizate în anii ’70 – ’80 de către pictori locali;

– etajul III – adăposteşte expoziţia „Apa domestică”, unde sunt prezentate modurile de utilizare a apei de-a lungul timpului;

– etajul IV – adăposteşte expoziţia dedicată tradiţiilor pompierilor din Arad (haine, caschete, furtunuri de intervenţie, medalii de merit);

– etajul V – se află bazinul de apă, la care se poate ajunge pe o scară.