Biserica de lemn din Praxia

Biserica de lemn din Praxia este lăcaş de cult modest, ridicat în sec. al XVIII-lea, ce a fost declarat monument istoric al judeţului Suceava în anul 2004. Biserica de lemn poartă hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi „Sfântul Gheorghe” şi este construită din bârne de stejar, ulterior acoperite cu scânduri de culoare albastră. 

 

Este ridicată pe un soclu de piatră de râu şi are un plan triconc, cu absida altarului decroşată şi absidele laterale pentagonale. Interiorul său este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Aspectul actual al bisericii nu este cel original, lăcaşul de cult suportând schimbări notabile la sfârşitul sec. al XX-lea, care constau în adăugarea unui pridvor pe latura de sud a pronaosului, „îmbrăcarea” bisericii cu scânduri de culoare albastră şi înlocuirea acoperişului din şindrilă cu unul de tablă. Nu se cunoaşte cu exactitate anul ridicării, însă se presupune că ar fi cândva în sec. al XVIII-lea, iar ca loc de ridicare, cel iniţial a fost satul Râşca, din judeţul Suceava, ulterior fiind mutată în satul Boroaia şi de acolo, în anul 1977, în satul Praxia, unde se află şi în prezent.

 

O modificare suportată la mutare a fost ridicarea turnului-clopotniţă, însă nu deasupra pronaosului, unde se afla iniţial, ci separat, în stilul arhitectonic întâlnit în Maramureşul istoric de pe partea dreaptă a Tisei, şi anume cu trei streşini. Are două etaje, parterul şi primul etaj de formă pătrată, în timp ce ultimul de formă octogonală. Pronaosul se află în prelungirea naosului, nemaifiind separat de acesta printr-un perete despărţitor. Naosul este de formă dreptunghiulară, prevăzut cu două abside laterale pentagonale, acoperite cu o boltă semicilindrică, ca şi naosul şi altarul. Catapeteasma este separată de absida decroşată a altarului printr-un proscomidiar şi un diaconic.

 

În curtea bisericii, pe lângă turnul-clopotniţă se mai află un praznicar, tot de culoare albastră.