Biserica de lemn din Manastioara-Siret

Biserica de lemn din Mănăstioara este un lăcaş de cult, a cărui istorie începe în jurul anului 1730. Biserica îl are ca şi ctitor pe Ioan Sbiera, de unde şi a doua denumire sub care este cunoscută biserica, şi anume, Biserica Sbierenilor. Lăcaşul de cult nu a fost ridicat în satul Mănăstioara, ci în satul Ţibieni, şi apoi transferat în locul actual, care astăzi reprezintă un cartier al oraşului Siret, situat în partea de vest a sa. Hramul pe care îl poartă este “Sfântul Dumitru”, însă iniţial avea hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Are un plan triconc, cu absida altarului decroşată şi abside laterale poligonale cu trei laturi. Este ridicată din bârne de stejar, peste care au fost puse vertical scânduri, pentru a o proteja de intemperii. 

 

Interiorul bisericii este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este închis şi se află pe latura de nord a bisericii, unde se găseşte de altfel şi una din intrări, a doua aflându-se în partea sudică a absideri altarului. Spre vest, pridvorul se termină cu o contraabsidă nedecroşată, cu trei laturi. Pronaosul este separat de naos printr-un perete de bârne. Turnul-clopotniţă nu se ridică deasupra pronaosului, ci se află lângă poarta de intrare în curtea bisericii. Este ridicat din lemn şi are un etaj.

 

 

Deasupra naosului, însă se ridică o turlă cu bază octogonală, prevăzută cu patru ferestre, iar la capetele de est şi de vest ale bisericii sunt amplasate câte o turlă falsă, de dimensiuni mai mici. Biserica are multe ferestre, în raport cu dimensiunea sa. În trecut, în perioada 1812-1825, biserica a fost folosită exclusiv de comunitatea de greco-catolici ruteni din satul Seliştea, însă în anul 1824 a fost înfiinţată Parohia “Sfântul Dumitru”, iar biserica a fost folosită doar de comunitatea ortodoxă.  

 

În anul 1833, parohia “Sfântul Dumitru” este desfiinţată, iar biserica de lemn devine biserică de cimitir, în timp extinzându-se, astfel că în sec. al XIX-lea se ridică un gard de zid în locul celui de lemn. În prezent, acoperişul bisericii este din tablă, însă în trecut a fost din şindrilă.