Biserica de lemn din Solonet

Pentru că este un lăcaş de cult unic prin stil şi decor, părând a fi croşetată din lemn! 

Biserica de lemn din Soloneţ este un lăcaş de cult ridicat la sfârşitul sec. al XVIII-lea, anul 1781, şi înscris pe lista monumentelor istorice ale judeţului Suceava, avându-i ca şi ctitori pe Diamand şi Ecaterina Grebencea, alături de locuitori ai satului. 

 

Lăcaşul de cult poartă hramul “Sfântul Nicolae” şi are formă de navă, cu absida altarului pentagonală, decroşată. Este construită din bârne de brad, încheiate în “cheotori de rândunică” şi amplasată pe un soclu de piatră. Exteriorul a fost ulterior îmbrăcat cu scânduri de brad, obicei practicat pentru a proteja lăcaşul de intemperii, însă tocmai aspectul exterior este cel care aduce un semn distinctiv bisericii, arătând de parcă ar fi fost croşetată în lemn.   

 

Acoperişul este din tablă, cu pante repezi şi ştreaşină largă, susţinută de console formate prin prelungirea căpriorilor. Turnul-clopotniţă nu este ridicat deasupra pronaosului, ci amplasat în curtea bisericii. 

 

În ceea ce priveşte interiorul bisericii, acesta este împărţit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este închis şi de dimensiuni mici, fiind adăugat ulterior. Pe peretele său sudic se află şi portalul de intrare în biserică, pe a cărui parte superioară stă şi pisania, care spune că “Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7”. Ancadramentul uşii este frumos decorat cu rozete şi linii împletite în formă de opt. 

 

 

Pronaosul este tăvănit şi are formă poligonală în partea de vest. Este despărţit de naos printr-un perete despărţitor, de forma unei uşi, care în timp, a tot fost lărgită. Naosul are o formă pătrată şi acoperit cu o boltă semicilindrică, retrasă de la perete cu 0,58 m. Pe laturile sale de nord şi sud este proiectată câte o fereastră dreptunghiulară. 

 

Altarul are o absidă decroşată de formă pentagonală, cu laturile neparalele inegale şi acoperit cu o boltă semicilindrică. Încăperea altarului este luminată de două ferestre, una de formă dreptunghiulară în axa absidei şi cealaltă de dimensiuni mai mici pe peretele estic al proscomidiarului. Iconostasul este cel original, însă a trecut printr-o serie de restaurări în sec. XIX şi XX.  

 

În sec. al XIX-lea, biserica a trecut prin mai multe modicări substanţiale la exterior, cât şi la interior, care au dus la alterarea aspectului iniţial şi care au constat în anexarea unui pridvor pe latura de sud, înlocuirea învelitorii din şindrilă cu una din tablă, lărgirea ferestrelor, mărirea deschizăturii de trecere dintre pronaos şi naos, precum şi tencuirea pereţilor interiori. 

 

Începând cu anul 1994, odată cu ridicarea unei biserici de zid în sat, nu se mai ţin slujbe aici. În anul 2004 a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava.