De ce sa vezi acest obiectiv?
Pentru că este un impresionant ansamblu medieval fortificat, al cărui zid de incintă a fost ridicat de garnizoanele lui Sobieski lăsate în jurul mănăstirii!
- Este în Suceava, judeţ Suceava
- Construit în 1606
- Poartă Hramul „Sfântul Auxentie”
- Deschis turiștilor.
- Cod monument Istoric: SV-II-a-A-05485
-
– Biserica „Sf. Auxentie” – cu codul SV-II-m-A-05485.01
– Paraclisul „Sf. Grigore” – cu codul SV-II-m-A-05485.02– Paraclisul „Sf. Maria – cu codul SV-II-m-A-05485.03– Chiliile – cu codul SV-II-m-A-05485.04– Zidul de incintă – cu codul SV-II-m-A-05485.05– Turnul-clopotniţă – cu codul SV-II-m-A-05485.06– Fortificaţia de pământ – cu codul SV-II-m-A-05485.07
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: tot timpul anului
- Sărbătoare anuală: 14 februarie
Mănăstirea Zamca este un lăcaş de cult ridicat la începutul sec. al XVII-lea de comunitatea armenească, stabilită în Suceava în sec. al XIV-lea. Mănăstirea se prezintă sub forma unui complex monastic fortificat, constituit dintr-o biserică ce poartă hramul „Sf. Auxentie”, turnul clopotniţă şi fortificaţia de pământ. Valoarea sa a fost recunoscută la nivel naţional, fiind inclusă, în anul 2004, pe lista monumentelor istorice ale judeţului Suceava cu şapte clădiri constituente, şi anume, biserica „Sf. Auxentie”, paraclisul „Sf. Grigore”, paraclisul „Sf. Maria”, chiliile, turnul-clopotniţă, zidul de incintă şi fortificaţia de pământ.
Potrivit tradiţiei armeneşti, mănăstirea Zamca a fost ridicată de trei fraţi, Hagop, Auxent şi Grigor. Se spune că biserica „Sf. Auxentie” a fost ridicată de Auxent, capela „Sfântul Grigorie Luminătorul” din turnul clopotniţă de Grigor, iar capela „Sf. Hagop” de către Hagop. Denumirea mănăstirii provine din termenul polonez „zamek” care înseamnă „cetăţuie”, „fortăreaţă”, nume dat, probabil, în urma stabilirii trupelor poloneze ale lui Sobieski, la sfârşitul sec. al XVII-lea, în jurul mănăstirii. Ei sunt cei care au ridicat zidul de incintă, precum şi valul de pământ, care înconjoară mănăstirea pe laturile de nord, est şi sud.
Biserica „Sf. Auxentie” este înconjurată de un zid de incintă de formă patrulateră neregulată, cele două perechi de laturi paralele având o lungime de 59 m şi 66 m şi, respectiv, 70 m şi 74 m. Zidul nu are turnuri, dar este întărit din loc în loc cu contraforturi exterioare şi interioare. Are o grosime de un metru cu o înălţime ce ajunge şi la 4 m în unele locuri
Biserica „Sf. Auxentie” are un plan dreptunghiular şi interiorul său este împărţit în trei încăperi: pronaos, naos şi altar. Are două intrări, una în partea de vest a pronaosului şi cealaltă în partea de nord a naosului. Pronaosul este separat de naos prin perete de zid, cu partea inferioară continuă şi cea superioară întreruptă. De-o parte şi de alta a deschizăturii de trecere se găseşte câte o fereastră.
Lăcaşul are trei altare, unul dispus central, în absida centrală, şi două secundare, dispuse în două nişe din perete. Biserica nu are abside laterale, fiind prevăzută, în schimb, cu contraforturi, de-o parte şi de alta. Catapeteasma este sugerată de o draperie. În ceea ce priveşte pictura interioară, s-au mai păstrat doar câteva fragmente pe peretele drept al naosului.
Turnul-clopotniţă se află în partea de est a zidului de incintă, fiind ridicat în anul 1606, an inscripţionat pe cheia de boltă a arcadei estice. Are baza pătrată şi o înălţime de 26 de m. Este dispus pe două etaje. La parter se află un gang prin care se intră în curtea mănăstirii, la primul etaj se află paraclisul cu hramul „Sfântul Grigorie Luminătorul”, iar la ultimul etaj clopotniţa. Pe lângă aceste două roluri, turnul mai îndeplinea şi rol de turn de strajă. În anul 2007, turnul-clopotniţă a trecut printr-un proces de restaurare şi consolidare. Mai mult, a fost proiectată pe lateral o scară din piatră pentru a se ajunge la podul fortificat, iar pe vârful turnului-clopotniţă au fost amplasate o cruce şi un paratrăsnet.
Clădirea aflată pe latura de vest a mănăstirii Zamca are o formă dreptunghiulară şi, ca şi turnul-clopotniţă, este prevăzută cu două etaje. În trecut, clădirea aceasta ar fi fost folosită ca sediu al Episcopiei armene de Suceava. La parter, se află un gang, de-o parte şi de alta a sa, aflându-se câte o încăpere, care serveau cândva pe post de chilii. La primul etaj se află Paraclisul Sfintei Maria, cu naos şi altar, realizate în stil moldovenesc. Această clădire este prevăzută şi cu o turlă mică, de formă octogonală.
De-a lungul timpului, ansamblul medieval fortificat a trecut prin mai multe procese de restaurare şi consolidare. La începutul sec. al XVIII-lea, clădirile mănăstirii au fost restaurate parţial, ajungând într-un stadiu de degradare. Între anii 1957-1965, au fost reconstituite zidurile aflate în ruină, iar între anii 1994-2004, întregul ansamblu a fost restaurat şi consolidat. La finalitazarea lucrărilor, biserica a fost resfinţită în data de 14 august 2014. În prezent, mănăstirea aparţine armenilor, însă până în anul 1827, timp de 130 de ani, a fost sub stăpânire străină.
|
Date de contact: Strada Zamca 30, Suceava, judeţ Suceava. |
