Muzeul de Istorie din Suceava

Muzeul Judeţean din Suceava, cunoscută şi sub numele Complexul Muzeal Bucovina, este găzduită într-o clădire monument istoric, situată pe strada Ştefan cel Mare nr. 33. Clădirea, inclusă pe lista monumentelor istorice în anul 2004, a fost ridicată între anii 1902-1903, în stilul arhitectural baroc, pentru a servi drept sediu administrativ al Căpităniei districtului Suceava. În această perioadă, primar era Franz des Loges. 

 

Clădirea a mai adăpostit şi Oficiul poştal şi telegrafic şi vamal. În anul 1918, după Unirea Bucovinei cu României, clădirea a devenit sediul Prefecturii Judeţului Suceava. În anul 1944, a funcţionat aici Sfatul popular al oraşului Suceava. Tot în acest an, clădirea trece printr-un proces de transformare, când i se adaugă o aripă nouă, pe latura de nord. Începând cu anul 1968, clădirea va găzdui Secţia de Istorie a Muzeului Judeţean Suceava. 

 

 

Următoarea transformare prin care trece are loc între anii 1976-1979, când cea mai mare parte a etajului este modificată astfel încât să corespundă ceinţelor găzduirii Muzeului de Istorie din Suceava. Clădirea are două niveluri, parter şi etaj, iar încăperile sale, în număr de 25 pe fiecare nivel, sunt dispuse simetric. Faţada clădirii este împărţită pe orizontală în două registre. Cel corespunzător parterului este prevăzut cu ferestre dreptunghiulare tratate cu bosaje de tip rustic, iar cel corespunzător etajului, are ferestre tot dreptunghiulare, dar care prezintă în partea superioară elemente de relief, de formă triunghiulară sau de bare orizontale. Un alt element de decor este şi altorelieful ce reprezintă stema Moldovei, în partea de jos a sa fiind mărginită de o cunună. Faţada principală este prevăzută şi cu un balcon din fier forjat amplasat deasupra intrării în clădire. 

 

Muzeul a luat fiinţă în anul 1900 începând cu un număr restrâns de obiecte rezultate în urma săpăturilor arheologice realizate în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei. 

 

Patrimoniul muzeului s-a îmbogăţit de-a lungul timpului, fiind constituit din colecţii arheologice, numismatice, cărţi, reviste, manuscrise, fonduri memoriale şi documentare, arme din sec. XVIII-XX, uniforme, colecţie de tablouri (Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba), obiecte de uz casnic, podoabe etc, din perioada paleolitică şi până în perioada modernă.

 

 

Punctul de atracţie al muzeului îl reprezintă Sala Tronului care este o reconstituire a sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, pe baza unor documente, descoperiri arheologice şi fresce ce datează din perioda lui Ştefan cel Mare. În această încăpere se găsesc manechine din fibră de sticlă, îmbrăcate în haine şi podoabe, create conform straielor originale şi care îi reprezintă pe domnitorul Ştefan cel Mare, soţia sa, Maria Voichiţa, Bogdan al III-lea cel Orb şi mulţi alţi dregători. 

 

Printre exponatele valoroase ale muzeului se numără tronul de la Lipscani din perioada eneolitică, idolul androgin de la Mioveni, tot din perioada eneolitică, monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veşminte descoperite în mormântul lui Petru I Muşat (1375-1391).  

 

În data de 2 iulie 2004, pe faţada clădirii, în partea stângă a intrării principale, a fost amplasată o placă memorială din marmură albă pentru a comemora 500 de ani de la moartea domnitorului Ştefan cel Mare. 

 

În prezent, latura de nord a clădirii adăposteşte Arhivele Statului. Începând cu 15 martie 2014 muzeul a intrat într-un proces complet de renovare, a cărei perioadă de realizare este nedeterminată.