Planul inclinat din Covasna

• Este în Comandău, Județ Covasna
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: nu
• Condiții de vizitare: pe tot parcursul anului

Localitatea Comandău a fost cândva un punct de pază al grănicerilor austro-ungari, ce era situat pe ruta comercială dintre Ţara Românească şi Transilvania. Acest punct de graniţă a cunoscut un boom economic începând cu anul 1888, când omul de afaceri David Horn a deschis cele două fabrici de cherestea la Comandău şi Gyula. Un an mai târziu, se forma localitatea Comandău, acest fapt datorându-se şi concesionării pădurilor şi dezvoltării sistemului de căi ferate forestiere.

Între anii 1989-1981, pentru o mai bună gestionare a afacerii şi pentru a facilita transportul cu buşteni şi cherestea, concesiunea David Horn a construit calea ferată Comandău-Gara Covasna (depozitul central) cu encartament îngust. În anul 1893, Societatea forestieră „Ardeleana”, înfiinţată în anul 1980, va fi cea care se va ocupa de concesiunea David Horn, în urma hotărârii luate de David Horn de a o transfera către aceasta.

Această societate va construi un sistem de căi ferate forestiere ce avea în componență nouă linii, însumând un total de 118,3 km. Astfel intră în scenă şi Planul Înclinat, care a fost inaugurat în anul 1890, pentru a face legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, dovedindu-se a fi o instalaţie 100% ecologică, precum şi unică în Europa. A fost proiectată de inginerul Emil Lux, folosindu-se componente realizate de firma vieneză Obach. Planul Înclinat a funcțioat timp de peste un secol, timp în care a transportat zilnic aproape 30 de vagonete cu material lemnos.

Întregul sistem al Planului înclinat se baza pe ajutorul forţei de gravitaţie, pentru ca cele două platforme înclinate să urce şi să coboare. Toată instalația de transport era controlată printr-un panou aflat în camera de control din staţia de vârf. Sistemul era unul simplu, și avea la bază câțiva scripeți pe care pendula un cablu metalic pentru tragere. 

Astfel că întreaga instalaţie a fost proiectată ca energia vagonului încărcat, care cobora spre bază, să fie folosită pentru a tracta vagonul gol, ce urma să urce spre vârf. La mijlocul instalației, exista şi un punct de ramificaţie în bucle a şinelor, care făcea posibilă trecerea în acelaşi timp a celor două platforme. Staţiile erau situate la extremităţile Planul înclinat, la bază şi în vârf.

Anul 1995 a fost un an nefast, o furtună puternică afectând Planul înclinat şi distrugând aproape toţi arborii de pe versantul pe care se afla construit planul. Mai mult, în anul 1999, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost afectată grav de un incenciu. Tot în anul 1999, în data de 1 octombrie, Planul înclinat a încetat să mai fie folosit din cauza exploatării din ce în ce mai scăzute de masă lemnoasă. Acest lucru a presupus ca şi cei 32 de km ce compuneau sistemul de căi ferate forestiere de la Comandău, precum şi materialul rulant să fie abandonat. 

În prezent, încă se mai pot vedea şinele pe care urcau odată cele două platforme, o parte din linia ferată forestieră Covasna-Comandău şi podurile construite din buşteni Pentru cei care doresc să viziteze împrejurimile, începând cu data de 12 aprilie 2014 a fost pusă în funcţiune o mocăniţă. Traseul porneşte din faţa hotelului Clermont din Voineşti şi până la Planul Înclinat de Jos, traseu întinzându-se pe o distanţă de 6 km dus-întors. Mocăniţa are trei vagoane, cu o capacitate totală de 50 de persoane şi două locomotive, una Diesel şi una cu aburi.