Monumentul Km 0

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este primul monument aflat la kilometrul 0 al capitalei, și totodată poate fi un punct de plecare spre celelalte obiective ale Bucureștiului.

• Este în București, judeţ Bucureşti
• Construit în 1938
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

• Autor: Horia Creangă și Ștefan Niculescu
• Condiții de vizitare: tot timpul anului

În multe ţări, Kilometrul 0 reprezintă pur şi simplu o locaţie oarecare, de obicei, plasată în capitala ţării, punct de unde se măsoară diferite distanţe spre diferite locaţii. Cel mai vechi kilometru 0 este piatra de hotar aurită, situată în centrul Forumului roman, de lângă templul lui Saturn, acolo unde încă există Milarium Aureum. Ideea a aparţinut împăratului Cezar în anul 20 i.Hr și de atunci s-a considerat că toate drumurile și distanțele din Imperiul Roman se raportau la acest punct.

Monumentul Kilometrul zero din România. este localizat în central capitalei, în fața Bisericii Sf. Gheorghe Nou. Ideea unei „roze a vânturilor” a aparţinut arhitecților Horia Creangă și Ștefan Niculescu, iar construcţia sa i-a revenit sculptorului Constantin Baraschi în 1938. Locaţia a fost calculată acolo de geografii care au executat primele hărţi şi planuri în perioada principatelor române, după venirea lui Carol I.

Monumentul denumit „roză a vânturilor” reprezintă o sferă, între razele căreia sunt sculptate principatele istorice românești: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea, Banat, Oltenia, Basarabia și Bucovina. În centrul sferei se ridică un glob încins la mijloc de un brâu pe care sunt ilustrate semnele zodiacale. Pe partea laterală a bazinului care înconjoară roza vânturilor sunt gravate denumirile unor importante orașe ale României și distanțele dintre acestea, pornind din acest punct. Printre orașe se numără și cele din Republica Moldova precum Chișinău, Orhei, Tighina, care există și astăzi, precum și Silistra, Bazargic (azi Dobrici) din Bulgaria, orașe care au făcut parte din România Mare din 1913 până în la pierderea acestora în 1940.

La începutul anului 1937, s-a hotărât instalarea în acest loc a unui monument numit Piatra Militară, dar până la urmă municipalitatea capitalei a întâmpinat ceva probleme. În mijlocul acestei structuri, pe o sferă, urma să fie plasată o statuie reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe în timpul scenei biblice în care ucidea balaurul. Patriarhia României și-a dat acordul în prima fază, insă a revenit asupra hotărârii și s-a opus acestei realizări invocând ca motiv o poruncă din decalog. Cum imediat după al Doilea Război Mondial România este în umbra  perioadei comuniste iar Basarabia și Bucovina nu mai fac parte din teritoriu, stemele nemaiputând apărea pe monument, sfera a fost demontată și bazinul circular a fost acoperit cu pământ.

După anii ’90, monumentul a fost restaurat conform planului inițial, și inaugurat pe 9 iunie 1998, în timpul lunii Bucureștilor. În capitală mai este prezent un kilometru 0, marcat printr-o bornă kilometrică în intersecţia dintre Universitate şi Teatrul Naţional, unde au avut loc manifestaţiile din timpul Revoluţiei, o zonă simbolică pentru noile începuturi postcomuniste ale României.