Manastirea Magura Ocnei

Pentru că este un lăcaş de cult, a cărui existenţă a început în sec. al XVII-lea şi care în ciuda vicisitudinilor vremii a rezistat până în prezent! 

Mănăstirea Măgura Ocnei se află într-un peisaj mirific, pe o măgură la o altitudine de 505 m, în oraşul Târgu Ocna. 

 

Istoria mănăstirii este una zbuciumată, de-a lungul timpului mănăstirea având trei biserici ridicate şi distruse. 

 

Prima biserică a schitului a fost ridicată din lemn în anul 1653 şi purta hramul „Înălţarea Domnului”. În acest sens, există două documente care atestă existenţa bisericii schitului „Măgura Ocnei”. Unul dintre acestea datează din anul 1665 şi consemnează donarea de către monahia Salomeia, fiica lui Constantin Donose din Bucureşti, a moştenirii ei către biserica schitului. Un alt document este hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviţă din data de 1 ianuarie 1757, când Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi primeşte moşia de la Târgu Ocna cu schit cu tot, care devine metoc al Mănăstirii Sfântul Spiridon. În această perioadă schitul se reconstruieşte tot din lemn, însă îşi va schimba hramul, în „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. 

 

Perioada cuprinsă între anii 1803-1810 reprezintă un alt moment important în istoria schitului, când este reconstruit din piatră şi cărămidă, purtând hramul „Buna Vestire”. 

 

În anul 1917, la schitul Măgura Ocnei au fost trataţi soldaţii răniţi în zonă. În anul 1964, biserica schitului este distrusă din temelii de comunişte, materialele obţinute fiind folosite în alte construcţii din oraşul Târgu Ocna. 

 

În acest loc a fost amenejat un punct turistic. Abia în data de 28 mai 1990, mănăstirea a fost readusă la viaţă. Biserica mănăstirii este ridicată din cărămidă şi piatră. La exterior, biserica este placată cu piatră, în formă de cruce. Turla bisericii se ridică pe naos şi are o formă poligonală la exterior, fiind prevăzută cu patru ferestre. 

 

 

Pridvorul bisericii este închis, iar trecerea în pronaos este marcată printr-o uşă masivă din lemn de stejar, întărită metalic, pe a cărei parte ce dă în pridvor fiind sculptaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar pe cea care dă în pronaos fiind pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar sculptat. 

 

Pictura bisericii datează din perioada 1994-1997, operă în frescă a pictorilor Petru şi Ioan Paşcu. Excepţie fac icoanele din tâmplă care sunt realizate în ulei. Singurele elemente pictate ale faţadelor exterioare sunt ocniţele aflate imediat sub cornişe. În ceea ce priveşte acoperişul bisericii, acesta poartă amprenta stilului moldovenesc, cu streaşină foarte largă. Clopotniţa bisericii este realizată din zid şi este amplasată la 40 m sud de altar. Are gang de intrare şi două încăperi laterale.   

 

Mănăstirea poate oferi şi locuri de cazare pentru un număr de 70 de persoane.  

 

Acces feroviar: gara Târgu Ocna – Saline, pe linia Adjud-Ciceu; Acces rutiere: DN12 A de la Oneşti sau de la Miercurea Ciuc; DN11 de la Bacău sau de la Braşov; DN11A Târgul Ocna – Oneşti – Adjud – Podu Turcului-Bârlad; DN2F Bacău – Vaslui; DN12A Miercurea-Ciuc – Târgu Ocna – Comăneşti – Oneşti; DN12B Târgu Ocna – Slănic Moldova.