Statuia Domnitei Balasa

Situată în faţa bisericii Domniţei Bălaşa, monumentul Domniţei Bălaşa întâmnină privirea vizitatorului. Statuia, declarată monument de arhitectură istorică, a fost realizată între anii 1880-1881, de către renumitul sculptor Karl Storck senior, care a fost primul profesor de sculptură la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Acesta a fost ajutat de fiul său Carol Storck, care a transpus modelul din ghips realizat de tatăl în marmură. 

 

Alte lucrări ale sale sunt statuia Spătarului Mihail Cantacuzino, amplasată lângă Biserica Colţea din Bucureşti sau statuia Anei Davila amplasată în faţa capelei “Sfânta Elisabeta” tot din Bucureşti. 

 

 

Materialul folosit pentru realizarea statuii a fost marmura de Carrara. Statuia are o înălţime de doi metri şi o reprezintă pe domniţa Bălaşa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, îmbrăcată într-o rochie de epocă, la mijloc prinsă cu un brâu cu două paftale. Deasupra rochiei, pe umeri poartă o blană. La gât poartă trei şiruri de mărgele şi o cruce. Se spune că pentru realizarea costumaţiei sculptorul Karl Storck a cerut ajutorul lui B. P Haşdeu pentru a respecta ţinuta acelor vremuri. Domniţa Bălaşa ţine în mână un hrisov pe care este scrijelită schiţa bisericii ridicate de ea. 

 

Statuia este postată pe un soclu pe care se află stema familiei, numele moşiilor care intrau în zestrea oferită bisericii “Domniţa Bălaşa”, precum şi un text, după cum urmează “Domniţa Bălaşa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, a fondat acest aşezământ la anul 1751.” 

 

La început, statuia a fost amplasată în careul format de clădirile Aşezămintelor brâncoveneşti spre Calea Rahovei, constituite dintr-o şcoală de carte românească (1745), un azil de bătrâne (1951) şi spitalul ctitorit de Safta Grigore Basarab Brâncoveanu spre bulevardul Principessa Maria (1838), însă după ce acestea au fost demolate în anii 1980, aceasta a dispărut. În anul 1992, a fost readusă în curtea bisericii “Domniţa Bălaşa” unde se află şi în prezent.