Manastirea Teodoreni

Mănăstirea Teodoreni este un lăcaş de cult din Suceava, a cărui istorie îşi are începuturile în anul 1597, ctitorie a postelnicului Teodor Movilă, fratele mai mare al domnitorului Ieremia Movilă . 

 

Mănăstirea se află în cartierul Burdujeni, pe strada Cuza Vodă nr. 19. În anul 2004, ansamblul monahal a fost declarat monument istoric, împreună cu următoarele patru obiective: 

 

1. Biserica “Înălţarea Domnului”, cu codul LMI: SV-II-m-B-05463.01

2. Chiliile vechi cu codul LMI: SV-II-m-B-05463.02

3. Turnul clopotniţă cu codul LMI: SV-II-m-B-05463.03

4. Zidul de incintă cu codul LMI: SV-II-m-B-05463.04 

 

Denumită şi Todireni, mănăstirea a fost ridicată pe locul unei vechi bisericuţe de lemn, ridicată în anul 1472 de sfetnicul Bunea, care, ulterior a fost arsă de turci. La ordinele lui Ştefan cel Mare, sfetnicul Bunea le-a adus aici pe domniţa Maria, şi fiica ei, maria Voichiţa. 

 

La sfârşitul sec. al XVI-lea, mai exact în anul 1597, pe locul bisericuţei de lemn, a fost ridicată o mănăstire de călugări de către postelnicul Teodor Movilă, care a înzestrând-o cu multe moşii şi sate, devenind, ulterior, una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova. 

Postelnicul Teodor Movilă a fost fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă şi a primei sale soţii Geaca şi frate vitreg cu domnitorii Ieremia Movilă, domn al Moldovei, şi Simion Movilă, domn al Ţării Româneşti, şi cu mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei. 

Anul ridicării bisericii a fost inscripţionat pe copertina contrafortului de la absida altarului, pisania bisericii nemaiexistând în prezent. 

 

Mănăstirea fiind ridicată într-o zonă retrasă, era nevoie de un număr mai mare de oameni pentru a-i fi lucrate moşiile, astfel că au fost aduşi ţărani ruteni de prin părţile Storojineţului, cărora li s-a dat o bucată de pământ pe care să-şi construiască casa. Ulterior, acest fapt a dus la constituirea satuluiTeodoreni. 

 

Proprietarul moşiei Teodoreni, marele logofăt şi cronicar Miron Costin (1633-1691) pe când era pârcălab de Hotin, a fost ajutat de o persoană pe nume Burduja pentru a transmite mesaje slujbaşilor săi din Teodoreni, ulterior numele satului schimbându-se în Burdujeni.

 

În sec. al XVIII-lea biserica este supusă unor lucrări de reparaţii, suportate de boierii din familia Costin. 

 

 

Data de 19 februarie 1664 este o dată importantă în calendarul istoric al mănăstirii, data în care mănăstirea este închinată Mănăstirii Sfântul Pavel de la Muntele Athos, decizie luată de domnitorul Eustratie Dabija şi Miron Costin. Ca urmare, la biserică s-au stabilit şi călugări greci, despre care se spune că au furat din odoarele mănăstirii, acest fapt fiind menţionat în ziarul “Buciumul”, din data de 13 august 1863. 

 

În timpul războiului turco-rus (1806-1812), biserica nu scapă fără a fi devastată, chiliile-i fiind arse, iar zidurile-i prăbuşite. 

În anul 1785, biserica trece din nou printr-o serie de lucrări de reparaţii, ocazie cu care au fost refăcute zugrăveala şi iconostasul, de către zugravul grec Veniamin din Troada. De asemenea, a fost adăugată şi o tâmplă. Egumenul Anania, mitropolitul Sevastiei este cel sub a cărui îndrumare au fost realizate toate aceste lucrări. Acesta a înfiinţat şi o şcoală de catiheţi, care a funcţionat până în anul 1863, când mănăstirea a fost desfiinţată, odată cu legea secularizării. Din acest an, biserica mănăstirii a devenit biserica parohială a satului. 

 

În perioada primului război mondial, chiliile mănăstirii, ridicate în sec. al XVI-lea, au fost folosite drept cazarmă de către armata austriacă. În data de 11 septembrie 1917, ansamblul monahal este afectat de un incendiu devastator, care distruge chiliile, biserica şi turnul clopotniţă rămânând neafectate.  

 

De-a lungul timpului, biserica mai este supusă unor lucrări de restaurare, şi anume în anii 1986 şi 1993. 

 

Anul 1992 reprezintă pentru mănăstirea Teodoreni o dată importantă, fiind reînfiinţată, însă ca mănăstire de maici. Ca urmare sunt construite o clădire din zid cu chilii, trapeză, stăreţie şi anexele gospodăreşti necesare. 

Maicile de la mănăstire îşi vor dedica timpul şi activităţilor de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor şi cărţilor religioase. 

 

Intrarea în ansamblul monahal se face pe sub turnul clopotniţei, care datează din sec. al XVI-lea, fiind o imitaţie a turnului clopotniţă de la Biserica Sfântul Dumitru din Suceava, de altfel, ca şi biserica mănăstirii Teodoreni.

 

Biserica este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar, având un plan trilobat. Pridvorul nu este de dimenisiuni mari şi este boltit cu o calotă sferică. Nu mai există zidul despărţitor dintre naos şi pronaos, fiind dărâmat pentru crearea unui spaţiu mai mare. Pronaosul este de dimensiuni mici şi prevăzut cu două ferestre. Naosul are două abside laterale care se sprijină pe patru contraforturi din piatră, deasupra sa ridicându-se o turlă de formă octogonală pe exterior şi cilindrică pe interior. Şi absida altarului este sprijinită pe un contrafort din piatră, care ajunge însă doar până la mijlocul peretelui. Altarul este prevăzut cu o singură fereastră. 

 

Uşa de intrare în biserică este situată pe peretele vestic al pridvorului.