Casa de pe Stanca

Situată în oraşul cavalerilor şi domniţelor, Casa de pe Stâncă se numără printre edificiile din Cetatea Sighişoarei, care s-au păstrat până în prezent. Clădirea a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice ale judeţului Mureş. 

 

Istoria clădirii îşi are începuturile după incendiul devastator din anul 1676, care a lăsat în urma sa mari ravagii, distrugând aproape trei sferturi din cetatea Sighişoarei, fiind ridicată pe temelia unei case mai vechi. 

Stilul arhitectural al clădirii este cel gotic, rural, simplu, dar cu un farmec aparte, care îţi cucereşte privirea.

 

Se presupune că în clădire a locuit un meşteşugar german împreună cu familia sa şi ucenicii. Ulterior, clădirea a suferit modificări, fiind împărţită în patru apartamente separate. Numele clădirii provine de la faptul că este amplasată pe un deal stâncos, însă are şi o semnificaţie simbolică, reflectând cuvintele lui Iisus, care spune că cel care trăieşte după învăţăturile sale este precum „un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă”. 

 

Clădirea a trecut printr-o serie de lucrări de consolidare, reparaţii şi restaurare, în urma achiziţionării ei de către Fundaţia Veritas. Cele două etaje ale clădirii, considerate spaţiu de locuit, au fost transformate în cinci, iar subsolul, în prezent, adăposteşte o galerie de artă tradiţională, care reconstituie universului satului românesc. 

 

În timpul lucrărilor, s-a descoperit la subsol un ulcior cu 800 de monezi de argint, datat din perioada 1580-1600, care, în prezent, este expus la Muzeul de Istorie din Sighişoara. Despre această comoară se spune că ar fi aparţinut proprietarului casei, care ar fi ascuns-o în timpul marelui incendiu din 1676, înainte de a pleca la război. 

 

La etaje, clădirea adăposteşte diverse cursuri, ateliere de creativitate, activităţi muzicale şi artistice, seri de film, pentru toate categoriile de vârstă organizate de Fundaţia Veritas, care a fost înfiinţată în anul 1995 de către Dorothy Tarrant, profesor britanic de asistenţă socială.