Casa memoriala „Elena Farago”

 

 

Casa memorială “Elena Farago” se află în Craiova, pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 11. Este singura casă memorială a oraşului, care omagiază o mare poetă a literaturii române, care a compus şi poezii pentru copii, Elena Farago. Cu siguranţă, cu toţii îi cunoaştem poeziile care ne-au marcat copilăria, “Căţeluş cu părul creţ” sau “Gândăcelul”.

 

Elena Farago a văzut lumina zilei în data de 29 martie 1878, în oraşul Bârlad. Din nefericire, viaţa ei va fi presărată de o serie de nenoriciri, îi vor muri un frate şi două surori, mama în anul 1890, şi tatăl în anul 1985. 

 

Studiile şi le face la Bucureşti, unde va ajunge să lucreze timp de doi ani ca guvernantă pentru familia lui I.L Caragiale. Va frecventa Cercul socialiştilor, unde îl va cunoaşte şi pe viitorul ei soţ, Francisc Farago. 

 

Va debuta în anul 1898, la vârsta de 20 de ani, cu un reportaj, pe care îl semnează cu pseudonimul Fatma. În anul 1902, publică prima sa poezie în ziarul “România muncitoare”. În anul 1906, la îndemnul lui Nicolae Iorga, publică primul volum de poezii “Versuri” la editura “Luceafărul” din Budapesta.  Alte volume de poezii pulicate sunt “Şoapte din umbră” (1908), “Traduceri libere” (1908), “Din taina vechilor răspântii” (1913), “Şoaptele amurgului” (1920), “Poezii alese” (1924), “Nu mi-am plecat genunchii” (1926), “Poezii” (1937).

 

Printre volumele de poezii pentru copii se numără: “Pentru copii” (I,1913), “Copiilor”(1913), “Pentru copii”(II,1920), “Din traista lui Moş Crăciun”(1920), “Bobocica”(1921), „ Să nu plângem”(1921), “A ciocnit un ou de lemn”(1943), “Într-o noapte de Craciun”(1944), “4 gţze năzdrăvane”(1944) etc.

 

Începând cu anul 1907, se stabileşte la Craiova. De-a lungul timpului, va primi numeroase premii, precum Premiul “Adamachi” pentru volumele “Şoapte din umbră” (1908), “Traduceri libere” (1908), “Şoaptele amurgului” , “Din traista lui Moş Crăciun”., în anul 1927, Premiul “Neuschotz al Academiei Române pentru “Ziarul unui motan”, în anul 1924, premiul internaţional “Femina”, în anul 1938, “Premiul Naţional pentru Literatură. 

A primit din partea regelui Carol al II-lea a primit medalia “Ordinul Meritul Cultural”- Cavaler clasa a II-a. 

 

Începând cu septembrie 1921, ocupă funcţia de director al Fundaţiei “Alexandru şi Aristia Aman”, înfiinţată în casa soţilor Aman şi se va stabili în casa din curtea fundaţiei care deservea personalului bibliotecii. Aici a locuit şi a compus până la sfârşitul vieţii sale. 

 

Clădirea care adăposteşte casa memorială mai este cunoscută drept casa mică. Muzeul propriu zis este constituit din holul de la intrare în clădire şi camera în care a locuit Elena Farago. Expoziţia permanentă prezintă cărţi, reviste, documente, fotografii, scrisori, piese de mobilier şi multe altele, însumând un total de 396 de exponate, care încearcă să recreeze universul scriitoarei.

În holul clădirii, de-o parte şi de alta a pereţilor, vizitatorul poate admira cărţi ale autoarei expuse în vitrine, precum şi documente, în original sau copii, care reprezintă diverse premii literare pe care aceasta le-a primit de-a lungul vieţii sale. Pe pereţii holului sunt expuse tablouri de familie şi scrisori de la diverse personalităţi româneşti de seamă, care au fost înrămate. 

 

Camera în care a locuit scriitoarea este mică, în centrul ei aflându-se biroul de lucru, cu maşina de scris, o călimară, suport de hârtie, sugativă şi o catrte a poetei. Bineînţeles că nu lipseşte şi biblioteca plină cu cărţi. Pereţii camerei sunt împodobiţi cu tablouri de familiei şi portrete cu scriitoarea Elena Farago.