Manastirea Strehaia

Pentru că este un lăcaş de cult, ce datează din sec. al XVII-lea, şi al cărui altar este îndreptat spre miazăzi!

Mănăstirea Strehaia se află în oraşul omonim, la 60 de km distanţă de Drobeta Turnu-Severin, judeţul Mehedinţi, ctitorie a domnitorului Matei Basarab (1632-1654), ale cărui origini se trăgeau din una din cele mai vechi şi însemnate familii din Ţara Românească, familia boierilor Craioveşti. 

 

Mănăstirea apare pentru prima data menționată într-o danie emisă de domnitorul Matei Basarab, în data de 11 decembrie 1649. Nu există niciun document de funcţionare a mănăstirii, însă există un document prin care mănăstirea era înzestrată cu un domeniu de nouă sate din împrejurimi, document care datează din data de 6 martie 1650. Alte documente în care apare menţionată mănăstirea, sunt o serie de hrisoave domneşti, care au fost emise între anii 1808-1819, prin care veniturile mănăstirii erau donate Orfelinatului din Bucureşti.  

 

În anul 1693, biserica cea mare a mănăstirii a fost reparată de Sfântul voievod Constantin Brâncoveanu, şi îi aduce şi câteva modificări. Îi adaugă pridvor susţinut pe zece coloane de zid, şi îi pune uşă de intrare în biserică, care se păstrează şi în prezent.  

 

 

Anul 1826, reprezintă încă o perioadă de reparaţii aduse mănăstirii, care au constat, printre altele şi în zugrăvirea interiorului bisericii în frescă, lucrare de care s-a ocupat Barbu Zugravul. De asemenea, a fost reparat zidul înconjurător, care cu această ocazie, a fost înălţat mai mult, ajungând la o înălţime de aproape 5 m. La fiecare doi metri este prevăzut cu creneluri. Printre alte modificări, se numără şi cea adusă fântânii din curtea mănăstirii, care a fost acoperită cu un foişor. 

 

Planul bisericii este în formă de navă. Deasupra pronaosului se ridică turla bisericii. Un lucru interesant care merită menţionat este stabilirea poziţiei bisericii, care a fost determinată de poziţia palatului domneasc al Craioveştilor. Astfel că, biserica are Sfântul Altar îndreptat spre partea de miazăzi, spre deosebire de celelalte lăcaşuri de cult care au altarul îndreptat spre răsărit. Potrivit istoricilor, construcţia bisericii a fost realizată după solstiţiul de iarnă, astfel că, pe data de 22 decembrie, razele soarelui pătrund în biserică în jur de 8.20, exact pe fereastra altarului şi cad perpendicular pe uşile împărăteşti şi ies în timp ce credincioşii ascultă slujba. 

 

 

În anul 1863, când a fost emisă legea secularizării averilor mănăstireşti, mănăstirea a fost închisă, iar biserica a funcţionat ca biserică parohială până în anul 1958. Între anii 1962-1969, Direcţia Monumentelor Istorice din Bucureşti se va ocupa de renovarea mănăstirii Strehaia. După anul 1989, mănăstirea a fost redeschisă la propunerea Arhiepiscopiei Craiovei, însă ca mănăstire de călugări. 

 

Ansamblul monahal a fost inclus pe lista monumentelor istorice, cu tot cu biserică, turn de intrare, ziduri de apărare, precum şi ruinele vechii reşedinţe domneşti. Mănăstirea Strehaia adăposteşte câteva obiecte de o mare valoare, printre care se numără tablourile votive, în care apare înfăţişat, pentru prima şi ultima oară în întreaga istorie, domnitorul Matei Basarab, împreună cu fiul său adoptive, Mateiaş. 

 

Între zidurile puternice ale mănăstirii Strehaia, s-au adăpostit şi pandurii lui Tudor Vladimirescu, în anul 1821, postaţi aici pentru a apăra cetatea Craiovei. În anul 1826, ansamblul monahal va fi supus unor lucrări vaste de reparații și renovare. La începutul sec. al XIX, și pictura interioară inițială a bisericii a fost acoperită de un strat nou de pictură.