Muzeul National al Literaturii Romane

Muzeul Naţional al Literaturii Romane se află în Bucureşti, pe bulevardul Dacia nr. 12, adăpostit într-o clădire monument istoric, în stil neoclasic, considerată la vremea sa, una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Clădirea, ridicată în anul 1839 de către vornicul Alexandru Villara, a fost dată fiicei acesteia ca şi zestre, în urma căsătoriei cu Scarlat A. Kretzulescu, iar peste mai bine de un secol, începând cu anul 1971, devine sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române. În prezent, muzeul însumează un total de peste 300.000 de piese, ce datează începând din sec. al XV-lea şi până în sec. al-XX-lea, expuse în opt săli, fiecare cu specificul ei, după cum urmează: 

 

Sala 1 – Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română (sec. XVI – XVIII).

Sala 2 – Specificul naţional, spiritul critic în cultura română.

Sala 3 – Literatura înainte şi după 1900.

Sala 4 – Literatura română interbelică. Conectarea la valorile europene.

Sala 5 – Literatura română intebelică. Valorile perene. 

Sala 6 – Literatura avangardistă.

Sala 7 – Literatura română între 1944-1947. “Lumea de mâine”.

Sala 8 – Literatura în contemporaneitate.

 

Clasificate în 300 de colecţii, exponatele reprezintă manuscrise valoroase ce au aparţinut unor scriitori români (Tudor Vianu, Alexandru Macedonski, Paul Zarifopol, Alfred Margul Sperber, Ion Pillat) şi străini de vază (Marcel Proust, Theodor Mann, Paul Valery), cărţi vechi şi rare, documente istorico-literare, obiecte de artă plastică, obiecte personale, piese de moblier, fotografii, înregistrări audio-video etc. Modul de prezentare a exponatelor este unul ce îmbină clasicul cu modernul, prin adoptarea sistemelor de tip “touchscreen”, ce îmbie vizitatorul să interacţioneze cu exponatele, să intre în universul literar virtual. 

 

Muzeul Naţional al Literaturii are în administraţie următoarele şase case memoriale, din care primele patru se află în Bucureşti, următoarea în Moroieni (judeţ Dâmboviţa) şi ultima în localitatea Vânători (judeţ Neamţ): 

 

1. Casa memorială “Tudor Arghezi – Mărţişor”  

2. Casa memorială “George şi Agatha Bacovia”  

3. Casa memorială “Liviu şi Fanny Rebreanu” 

4. Casa memorială “Ion Minulescu – Claudia Millian” 

5. Casa memorială “Alexandru Ciorănescu”   

6. Casa memorială “Mihail Sadoveanu” 

 

Ideea de înfiinţare a unui muzeu al literaturii române a apărut în urma celebrării centenaurului naşterii marelui poet Mihai Eminescu, când conducerea Uniunii Scriitorilor din vremea aceea, a hotărât crearea unui fond documentar, care să contituie patrimoniul unei instituţii naţionale culturale. Aceste fond documentar urma să fie constituit nu numai din documente, lucrări, opere ce au aparţinut sau au fost scrise de Mihai Eminescu, ci şi de alţi scriitori români.  

 

 

Astfel că, în data de 1 iunie 1957, se înfiinţează Muzeul Literaturii Române. Îl are ca şi fondator şi director pe Dumitru Panaitescu Perpesssicius, istoric, folclorist, poet, eseist, cercetător şi editor al operei lui Eminescu.  

 

Muzeul va funcţiona pentru o perioadă de timp într-un spaţiu improvizat din sediul Uniunii Scriitorilor, de pe şoseaua Kiseleff nr. 10. Colecţia a continuat să fie mărită cu diverse manuscrise, cărţi rare, corespondenţă, sculpturi, fotografii etc. Începând cu anul 1967, muzeul îşi schimbă sediul, funcţionând în Casa Scarlat Kretzulescu, sediul actual, acest fapt datorându-i-se lui Tudor Arghezi care, a intervenit pe lângă autorităţile de partid. 

În anul 1990, clădirea a fost supusă unor lucrări de consolidare, renovare şi restaurale, care au respectat arhitectura sa originală. 

 

Printre piesele valoroase ale colecţiei muzeului se numără câteva dintre manuscrisele scriitorului Mihai Sadoveanu (“Fraţii Jderi”, “Zodia Cancerului”, “Neamul Şoimăreştilor”) sau ale poetului Lucian Blaga (“Poemele luminii”, “La curţile dorului”, “Laudă somnului”, “Paşii profetului),