Cetatea Oradea

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este cea mai bine conservată cetate în stil renascentist italian din Europa Centrală, iar istoria sa zbuciumată de-a lungul celor 9 secole de existenţă îi confirmă importanţa majoră pe care a avut-o în Europa.

Este în Oradea, Județ Bihor
Construit în secolul XI
Deschis turiștilor

Ctitor/Autor: Ladislau I
Cod monument Istoric: BH-II-a-A-01052
Trasee amenajate: da
Condiții de vizitare: conform programului de vizitare

Cetatea Oradea este una dintre puţinele cetăţi funcţionale în prezent, iar modul ingenios în care a fost construită a dat naştere legendei că nu putea fi cucerită. Datând din secolul XI, se spune că cetatea a fost întemeiată de regele Ladisalu I. Aruncând o privire la zidurile impunătoare şi maiestuoase, încărcate de istorie şi zbucium, îţi poţi da seama instant de faptul că cetatea Oradea închide în interiorul său legende şi fapte eroice, precum şi mistere încărcate de simbolistică.

Inclusiv faptul că aceasta cetate a supravieţuit aproape intactă timp de un mileniu în care a traversat calamităţi naturale, încercări de cucerire, asedii şi multe alte dezastre este un indiciu al importanţei mitului care înconjoară această bijuterie arheologică.

Construită, iniţial, în secolul XI ca o fortificaţie din pământ, piatră şi lemn, în secolul XIV a fost ridicată cetatea medievală în formă heptagonală, ulterior fiind construită şi catedrala în stil gotic.Ceea ce vedem astăzi, arhitectura sa renascentistă cu bastioane şi şanţ cu apă, precum şi forma pentagonală, este rezultatul muncii unor arhitecţi italieni care au desăvârşit stilul unic al acestei cetăţi. Motivul pentru care această cetate a rezistat atâtor asedii, fiind cucerită doar de două ori de-a lungul unei mileniu, este dat de arhitectura să ingenioasă şi de multitudinea de reţele subterane care comunicau cu exteriorul. Astfel, în momentul unui asediu, şanţul cu apă ce înconjura cetatea, era umplut cu apă termală din râul Peţa prin aducţiuni, îngreunând foarte mult planurile cuceritorilor.

Deşi nu este atât de cunoscută pe cât ar trebui, cetatea Oradea poartă cu sine, în bastioanele sale impunătoare, între zidurile sale şi în turnurile misterioase, legendele şi misterele unei lumi medievale în care rolul său a fost crucial. Legenda întemeierii cetăţii de către regele Ladislau I povesteşte că, aflat la vânătoare în zona râului care nu îngheaţă niciodată (râul Peţa), regele a poposit într-o poiană şi a adormit. În vis, doi îngeri au venit la el şi i-au cerut să ridice în acel loc o mânăstire cu hramul Fecioarei Maria, spunându-i despre importanţa pe care acel loc ascuns o va avea în viitor.

Că este adevărată sau nu, această legendă vorbeşte despre un viitor glorios al cetăţii Oradea, lucru care s-a adeverit de-a lungul timpului. Astfel, în secolul XIII, cetatea a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj catolic din Europa deoarece, în anul 1404, catedralei din interiorul cetăţii i-a fost acordat un privilegiu deosebit de către Papa Bonifaciu al IX, devenind, astfel, comparabilă din punct de vedere al rangului cu biserica San Marco din Veneţia. Pe lângă valoarea sa religioasă, cetatea Oradea a fost şi unul dintre cele mai importante centre ale Umanismului şi ale Renaşterii din Europa estică şi centrală. Fizicianul renumit Georg Peuerbach a construit la Oradea un observator astronomic, stabilind aici meridianul zero şi calculând, astfel, eclipsele de lună şi de soare.

Regi ai Ungariei, ai Poloniei, ai Luxemburgului şi ai Ţărilor Romaneşti au poposit, rând pe rând, în această cetate înfloritoare, în care cultura, erudiţia şi religia se împleteau perfect, dezvăluind lumii întregi o civilizaţie avansată, admirată pentru progresul şi succesul său de necontestat. În catedrala cetăţii şi în cimitirul său au fost înmormântate 7 capete încoronate: Ladislau I, Andrei al II-lea, Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul, regina Beatrix, regina Maria, împăratul Sigismund de Luxemburg şi ducesa Elisabeta, fiica lui Nicolae Alexandru Basarab.

Prima dată, cetatea a fost prădata în anul 1474 de către Paşa Ali Oglu Malcovici în urma unui atac de iarnă, dar cel mai greu asediu pe care l-a suferit a avut loc în anul 1660, când, după 46 de zile, armata otomană ce număra 46000 de soldaţi a reuşit să cucerească cetatea apărată de 850 de oameni şi a instaurat un paşalâc, timp de 32 de ani. Legenda spune că, deşi raportul de forţe era de 54 la 1, cetatea nu ar fi putut fi cucerită dacă nu ar fi avut loc o trădare. Se spune că soţia morarului din cetate, ai cărei fii fuseseră luaţi captivi de către armata otomană, a dezvăluit turcilor locul secret prin care puteau fi deschise zăgazurile de evacuare a apei care umplea şanţul de apărare, pentru a-şi salva fii.

Intrigă, trădare, mister şi urmele unei civilizaţii înfloritoare plutesc în jurul zidurilor scorojite de vreme ale acestei cetăţi monumentale pe care trebuie să o vezi. În prezent, cetatea se poate vizita, deşi este în proces de restaurare. Ultimele descoperiri arheologice releva piese din puzzle-ul fascinant al misterului cetăţii Oradea, precum mormintele medievale, inscripţii tainice şi obiecte de artă cu simboluri ascunse. Până la finalizarea lucrărilor arheologice, taina cetăţii Oradea rămâne ascunsă, dar, vizitând-o, vei putea pătrunde în lumea ei fascinantă, vei putea simţi aerul unui mileniu de istorie zbuciumată şi, cu siguranţă, vei lua cu tine visul unei măreţii legendare a unei lumi care a existat, cândva, acolo.