Biserica Sfântul Silvestru din București

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre cele mai frumoase biserici din Bucureşti, care impresionează prin forma sa şi prin pictura interioară!

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Construit între anii 1904-1907
• Poartă Hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Silvestru”
• Deschis turiștilor.

Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti se află pe strada cu acelaşi nume…

• Cod monument Istoric: –
• Trasee amenajate: nu
• Condiții de vizitare:
• Sărbătoare anuală: Adormirea Maicii Domnului – 15 august şi Sfântul Silvestru – 2 ianuarie

Este un lăcaş de cult ortodox construit între anii 1904-1907, pe locul unei biserici care a fost distrusă în urma cutremurului din anul 1802, din care s-a mai păstrat turnul clopotniţei. Această biserică a fost atestată documentar în data de 15 iunie 1743 şi zidirea a fost suportată de Jupân Pârvu boiangiul şi jupâneasa Stanca. Din nefericire, cutremurul din anul 1838 distruge complet vechiul edificiu, iar pe locul acesteia este construită o nouă biserică de către Ilie Dimitrie şi fraţii săi Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu şi alte persoane. Biserica a fost inaugurată în data de 15 martie 1839.

Între anii 1904-1907, biserica este reconstruită şi mărită după planurile arhitectului Paul Petricu, lucrările fiind conduse de arhitectul Costin Petrescu. Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 30 septembrie 1907. Tot din această perioadă provin şi numeroasele piese de mobilier care poartă efigia Bisericii Sfântul Silvestru şi care sunt executate de C. Babic.

Pictura a fost realizată de maestrul Costin Petrescu în stil neo-bizantin, ce se caracterizează prin multe ornamente şi decoraţii florale.  
În data de 3 noiembrie 2002, relicvele sfântului Silvestru au fost depuse în biserică de patriarhul Teoctist, pe care le primise înainte cu o lună, de la Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei în cadrul unei slujbe desfăşurate în Catedrala San Giovanni in Laterano din Roma.
Biserica poartă două hramuri, hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Silvestru”, papa Romei.  

Când biserica a fost reconstruită în anul 1907, a fost lungită cu 25 de m, pronaosul fiind extins peste mormintele primilor ctitori. Deasupra pronaosului se înalţă două turnuri cu tambur răsucit, realizate după modelul turlelor mănăstirii Curtea de Argeş. Deasupra naosului se se află turla principală. Cele cinci arcade din interior sunt susţinute de câte patru coloane dispuse câte două de-o parte şi de alta. Pe arcada de lângă sfântul altar se poate citi îndemnul „Sus să avem inimile”.
Mobilierul constituit din scaune arhiereşti, strănile din naos si pronaos, doup străni ale cântareţilor şi amvonul poartă semnătura sculptorului C.M. Babic şi datează din anul 1906. Întreaga suprafaţă a bisericii este acoperit în mozaic policrom realizat de Tamasini.
În interiorul bisericii se găsesc două sobe de o frumuseţe artistică, decorate cu subiect religios şi realizate din cahle smălţuite.

În apropierea bisericii se află mormintele preotului Gh. Georgescu-Silvestru (1877-1952) şi al părintelui parog Constantin Galeriu (23 nov. l918-11 aug. 2003), care este marcat cu o cruce monumentală cioplită în piatră de Dobrogea şi realizată în stil brâncovenesc.